sunt atat de fericita...prin nov 2007 parca, am semnat o petitie pentru legalizarea marijuanei...si inca nimic, ce in alte tari a facut valuri, la noi a ramas o mica miscare fara ecouri [doar 2593 de semnaturi]. astazi am descoperit o carticica care mi-a facut putin inima sa tresalt...se cheama:“Fratele meu canabisul” scrisa de Steven Wishnia.
in sfarsit s-a gasit cineva care sa scrie despre placerea asta nevinovata, despre vechiul zeu Jah, la care se inchina 'rastafamanii'...s-a gasit cineva sa arate societatii cu ochelari de cal, ca prohibitia ierbii nu-i decat un conflict cultural. oricine stie ca iarba nu este nici pe departe mai daunatoare decat alcoolul. in afara de placerea si relaxarea noastra egoista, ganditi-va numai cata literatura, pictura si muzica au produs onsumatorii avizi de marijuana mai ales în ultimii 170 de ani. imaginativa lumea asta fara Louis Armstrong, the Beatles sau Bob Marley!
Tin minte si acum, in liceu eram total fascinata de viata aia boema din Harlem, New York, unde viata Americii de culoare, care era epicentrul curentului jazz & jive al anilor '30. si toata reteaua aia numata "camere de ceai", apartamente cu lumina colorata si difuza, unde "viperele" - denumire rezultata din suieratul ce se auzea atunci cand trageau din joint - ascultau muzica la patefon si pareau lipsiti de griji si probleme. Multa vreme nu mi-am imaginat viata mea decat acolo... Apoi neasteptat si muzica rock a popularizat iarba in anii '60. Bob Dylani-a convins pe membrii grupului Beatles să fumeze pentru prima dată în 1964...iar pentru cunoscatori...OMG ...chestia asta chiar s-a simtit spre exemplu pe albumul Rubber Soul.
"Everybody must get stoned" u--raaaa apropierea mea de cannabis isi are originea in muzica raggae. in muzica si in pacea aia pe care n-am mai vazut la niciun om la fel de pregnanta cum e la rastamani, cu dredurile lor si norisorul de fum...
Este consumat si de analfabeti si de intelectuali, si de misticii indieni si de soldatii afgani, de jamaicanii din cartierele de cocioabe si milionarii calculatoarelor din Silicon Valley. Este denumit dagga in Africa de Sud si mota in Mexic, pakalolo in Hawaii si ciocolata in Spania, i se spune "iarba" de catre fanii reggae si "copaci" dehip-hoperi. plus : cannabis/hemp/'marijuana'/'pot'/'weed'/hashish
Miscarea rasta din anii '30, zionismul negru, amestecand ideea de exil din Vechiul Testament cu viziunea lui Marcus Garvey de reintoarcere in Africa, au adoptat canabisul ca simbol, "iarba intelepciunii" folosita de vizionarii spirituali jamaicani.
in sfarsit s-a gasit cineva care sa scrie despre placerea asta nevinovata, despre vechiul zeu Jah, la care se inchina 'rastafamanii'...s-a gasit cineva sa arate societatii cu ochelari de cal, ca prohibitia ierbii nu-i decat un conflict cultural. oricine stie ca iarba nu este nici pe departe mai daunatoare decat alcoolul. in afara de placerea si relaxarea noastra egoista, ganditi-va numai cata literatura, pictura si muzica au produs onsumatorii avizi de marijuana mai ales în ultimii 170 de ani. imaginativa lumea asta fara Louis Armstrong, the Beatles sau Bob Marley!
Tin minte si acum, in liceu eram total fascinata de viata aia boema din Harlem, New York, unde viata Americii de culoare, care era epicentrul curentului jazz & jive al anilor '30. si toata reteaua aia numata "camere de ceai", apartamente cu lumina colorata si difuza, unde "viperele" - denumire rezultata din suieratul ce se auzea atunci cand trageau din joint - ascultau muzica la patefon si pareau lipsiti de griji si probleme. Multa vreme nu mi-am imaginat viata mea decat acolo... Apoi neasteptat si muzica rock a popularizat iarba in anii '60. Bob Dylani-a convins pe membrii grupului Beatles să fumeze pentru prima dată în 1964...iar pentru cunoscatori...OMG ...chestia asta chiar s-a simtit spre exemplu pe albumul Rubber Soul.
"Everybody must get stoned" u--raaaa apropierea mea de cannabis isi are originea in muzica raggae. in muzica si in pacea aia pe care n-am mai vazut la niciun om la fel de pregnanta cum e la rastamani, cu dredurile lor si norisorul de fum...
Este consumat si de analfabeti si de intelectuali, si de misticii indieni si de soldatii afgani, de jamaicanii din cartierele de cocioabe si milionarii calculatoarelor din Silicon Valley. Este denumit dagga in Africa de Sud si mota in Mexic, pakalolo in Hawaii si ciocolata in Spania, i se spune "iarba" de catre fanii reggae si "copaci" dehip-hoperi. plus : cannabis/hemp/'marijuana'/'pot'/'weed'/hashish
Miscarea rasta din anii '30, zionismul negru, amestecand ideea de exil din Vechiul Testament cu viziunea lui Marcus Garvey de reintoarcere in Africa, au adoptat canabisul ca simbol, "iarba intelepciunii" folosita de vizionarii spirituali jamaicani.
in Time Out Bucuresti am gasit recenzia cartii. pe scurt cartea pare delicioasa, ca o cannabutter: gasim informaţii atât despre istoria acestei plante, despre influenţele culturale, implicaţiile sale politice şi sociale, dar tipul ne invata si “cum să rulezi un blunt” sau cum să faci un spliff, fara sa para ca ne obliga sau ne indeamna.
Şi încă îmi place să fiu high şi mi s-a luat să fiu tratat ca un criminal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu