Dat fiind faptul ca de o saptamana lucrez de acasa cu picioarele pe pereti si cu laptopul in poale, izolata de 601uri, metrouri imbacsite si cersetori care vand prune si nuferi in intersectii, nu credeam ca o sa ajung vreodata sa zic ca mi- e dor de Bucuresti. si de fetele pe care le au oamenii dimineata la Victoriei si de inghesuiala din Carefour cand e reducere la mici&bere.
si una peste alta Cris e prin Franta, pun pariu ca bea un Cosmopolitan pe Coasta de Azur, Tibi e prin Maroque, iulia pleaca in Italia !!!!toata lumea are concediu si mi-am reluat indeletnicirile de 9am de noapte, lucru care mi-a cam descentrat putin punctul de echilibru.
dar am avut timp sa-mi fac oridine in carti si haine, si am avut curajul sa renunt la toate fleacurile care imi dadeau de gol slabiciunile mai vechi. bun! ce e mort!mort ramane! printre picaturi m-am uitat si la sutele de poze ale noastre pe care mama din lipsa de considerente pentru patrimoniul memorialistic al familiei le-a aranjat alandala intr-o cutie. :P chiar mi-au umplut ziua.
apoi am cam avut timp sa mai iau o carte in mana. defapt saptamana asta am citit doua. am terminat :Kadis pentru copilul nenascut Kaddis a meg nem szuletett gyrmekert- pentru cunoscatori. Imre Kertesz. la inceput mi-am renegat placerea de a mai citi alte drame. "mi-e de-ajuns a mea, mi-am zis,dar faptul ca e scrisa parca fara sa lase stiloul din mana, te tine.
Kadis-ul este rugaciunea evreiasca rostita pentru cei morti.Kertesz se roaga pentru copilul sau ce nu are sa se nasca niciodata, fiindca nu-i vine sa aduca pe lume un copil care ar putea trece ca si el, printr-un nou Auschwitz: “«Nu!» - n-as putea fi niciodata tatal, destinul, dumnezeul unui alt om”.
deci, daca e asa...n-ar mai trebui sa nastem alti oameni, de frica sa nu aiba soarta noastra? de frica sa nu se nasca urmariti de aceleasi vicii, cu acelasi numar de batai de inima/min, intr-o lume condusa de aceleasi Mari Puteri?e oare corect pt ei sa le refuzam fiinta?
inchei paranteza.
am ramas cu un sentiment pe care nu mi-l doream,dupa ce am citit cartea asta. ca orice-ar fi, oricat de rea ar fi lumea asta, nu-i poti refuza unui proton drumul catre un neutron si vreau sa am chiar 2 copii. si ca nu mai vreau sa fiu nici eu ingropata in pamant. mi-as dori in aer, pentru ca e loc mai mult...sau in apa. pamantul nu mai e la fel. e murdar.
a doua cart
e de saptaman asta, recunosc, n-am terminat-o inca. si asta pentru ca vreau sa scriu un articol despre femeile afgane care fac 20 de ani de puscarie, pentru ca au fost VIOLATE!!! si nu ma pot dedica exclusiv ei.
se cheama Eseu despre orbire. Ensayo sobre la ceguera / Jose Saramango.
si ca sa-mi arat ca pooot, o citesc in spaniola.Juan ar fi foarte mandru sa vada cat de mult am evoluat in domeniul asta. (buna Juan!) in esenta cartea este despre orbire. cu orbire, prin orbire. nu vreau sa-mi fac pareri preconcepute, dar cred ca ideea de baza ar fi ca noi oamenii suntem orbi, chiar daca vedem. dar orbi de-a binelea. nu stim sa vedem ce avem , ce-am pierdut sau ce-am putea avea. un update la post o sa fac dupa ce o voi fi terminat de citit. insa cum nu pot sa ma abtin am citit ultima fraza, doar atat !!! jur ca ma abtin sa citesc recenziile dupa net, ca apoi nu mai am rabdare de carte. si fraza suna cam asa:
si una peste alta Cris e prin Franta, pun pariu ca bea un Cosmopolitan pe Coasta de Azur, Tibi e prin Maroque, iulia pleaca in Italia !!!!toata lumea are concediu si mi-am reluat indeletnicirile de 9am de noapte, lucru care mi-a cam descentrat putin punctul de echilibru.
dar am avut timp sa-mi fac oridine in carti si haine, si am avut curajul sa renunt la toate fleacurile care imi dadeau de gol slabiciunile mai vechi. bun! ce e mort!mort ramane! printre picaturi m-am uitat si la sutele de poze ale noastre pe care mama din lipsa de considerente pentru patrimoniul memorialistic al familiei le-a aranjat alandala intr-o cutie. :P chiar mi-au umplut ziua.
apoi am cam avut timp sa mai iau o carte in mana. defapt saptamana asta am citit doua. am terminat :Kadis pentru copilul nenascut Kaddis a meg nem szuletett gyrmekert- pentru cunoscatori. Imre Kertesz. la inceput mi-am renegat placerea de a mai citi alte drame. "mi-e de-ajuns a mea, mi-am zis,dar faptul ca e scrisa parca fara sa lase stiloul din mana, te tine.
Kadis-ul este rugaciunea evreiasca rostita pentru cei morti.Kertesz se roaga pentru copilul sau ce nu are sa se nasca niciodata, fiindca nu-i vine sa aduca pe lume un copil care ar putea trece ca si el, printr-un nou Auschwitz: “«Nu!» - n-as putea fi niciodata tatal, destinul, dumnezeul unui alt om”.
deci, daca e asa...n-ar mai trebui sa nastem alti oameni, de frica sa nu aiba soarta noastra? de frica sa nu se nasca urmariti de aceleasi vicii, cu acelasi numar de batai de inima/min, intr-o lume condusa de aceleasi Mari Puteri?e oare corect pt ei sa le refuzam fiinta?
inchei paranteza.
am ramas cu un sentiment pe care nu mi-l doream,dupa ce am citit cartea asta. ca orice-ar fi, oricat de rea ar fi lumea asta, nu-i poti refuza unui proton drumul catre un neutron si vreau sa am chiar 2 copii. si ca nu mai vreau sa fiu nici eu ingropata in pamant. mi-as dori in aer, pentru ca e loc mai mult...sau in apa. pamantul nu mai e la fel. e murdar.
a doua cart
e de saptaman asta, recunosc, n-am terminat-o inca. si asta pentru ca vreau sa scriu un articol despre femeile afgane care fac 20 de ani de puscarie, pentru ca au fost VIOLATE!!! si nu ma pot dedica exclusiv ei.se cheama Eseu despre orbire. Ensayo sobre la ceguera / Jose Saramango.
si ca sa-mi arat ca pooot, o citesc in spaniola.Juan ar fi foarte mandru sa vada cat de mult am evoluat in domeniul asta. (buna Juan!) in esenta cartea este despre orbire. cu orbire, prin orbire. nu vreau sa-mi fac pareri preconcepute, dar cred ca ideea de baza ar fi ca noi oamenii suntem orbi, chiar daca vedem. dar orbi de-a binelea. nu stim sa vedem ce avem , ce-am pierdut sau ce-am putea avea. un update la post o sa fac dupa ce o voi fi terminat de citit. insa cum nu pot sa ma abtin am citit ultima fraza, doar atat !!! jur ca ma abtin sa citesc recenziile dupa net, ca apoi nu mai am rabdare de carte. si fraza suna cam asa:
Quieres que te diga lo que estoy pensando, Dime, Creo que no nos quedamos ciegos, creo que estamos ciegos, Ciegos que ven, Ciegos que, viendo, no ven.
adicatelea. totul e praf. suntem niste orbi care vedem. orbi care tocmai pentru ca vedem, nu mai vedem. metaphorically spus.
si ultimul lucru care mi-a facut upgradul saptamana asta a fost (multumescu-ti) faptul ca am primit de la un prieten o melodie care m-a facut sa rezonez cu starea pe care o cautam demult. starea de liniste si bine continuu. gandindu-ma doar la NIMIC. Melodia asta este o incantatie tibetana:Om Mani Padme Hum. o mantra tibetana mai exact. dedicata lui Dalai Lama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu