fluturi.nimicuri.soare.bucurii.lollipops.dureri

VERITA SAGA (partea-1-)

a fost odata intr-un mic orasel...fara praf, fara metrou si cu putini homosexuali, o fetita mica. care s-a impiedicat odata si era sa-si inghita grebluta cu care se juca in nisip si care a cazut odata cu calutul in care se legana si statea pe jos ca un gandacel si dadea din picioruse si se uita pe pereti, dar nu plangea. acum Laura a crescut, are 20 de ani, dar tot blonda cu ochii albastri e. a incetat sa rupa foile din carti si sa si le indese in gura. acum incearca sa le citeasca. a incetat sa adoarma in fund la desene animate, acum are insomnii si cateodara sufera de paranoia. dar in sinea ei a ramas aceeasi Laura, care uneori are porniri de autist si care tanjeste sa fie luata in brate si mangaiata in par. Laua, mica si blonda.

1. MA CHEAMA LAUA SI AM TEI ANI

Cica am fost un copil bun. genu ala care nu facea galagie, nu plangea decat cand ii era foame sau frig. Bunica-mii careia i-a murit un copil imi somn imi povesteste ca venea mereu la patutul meu sa ma asculte daca mai respir, de frica sa nu mor. nu ma trezeam noaptea, nu protestam cand imi taia unghiile, iar baia, sincera sa fiu, cred ca a fost delectarea mea preferata. nu refuzam marul cu biscuite, si nici la 6 ani, cand s-a nascut sormea nu ma saturasem ink de marul ala ras amestecat cu biscuiti pisati. pasiunea mea erau copii, in toate formele, de toate culorile si toate varstele. chiar si copii mari imi placeau. daca imi spuneau povestea cu turtita. "turtita, turtita...vreau sa te mananc"!!imi povesteste tata ca de multe ori era sa ma scape din brate, daca vedeam copii pe strada, saream disperata din bratele lui...biii, biii!!. la mare, ma pierdeau de miliarde de ori,plecam de langa ei si ma instalam pe alte cearsafuri, langa alti copii si alte mamici, pupacioasa si lipicioasa. laua mica si blonda. prima oara am vrut sa plec de acasa la 2 sau 3 ani...eram la mare si ai mei ma lasasera dormind in camera de hotel. cand m-am trezit si nu i-am gasit, nu m-am panicat si n-am inceput sa plang cum ar fi facut alti boraci. am luat o sacosa, cea mai mae pe care am gasit-o si m-am apucat sa-mi fac bagajul sa plec dupa ei. ce-am gasit...o pernita, un ruj, o geaca, grebluta, o sticla(astea mi-au fost povestite...) si m-am asezat calma la usa, sperand ca odata si odata o sa vina cineva sa ma ia si pe mine..."pa".

2."TI-E FRICA SI DE UMBRA TA..."

mi-era frica de umbra mea...cel mai tare..., de cutiile de chibrituri...de mana mamei care venea pas-pas spre mine si-mi mi-amintea din mana din Familia Adams. asta si acum ma enerveaza!! mi-era frica de papusile alea mai mari decat mine, pe care pe la vreo 7 ani le-am rupt capul cu satisfactie cand am descoperit ca in carti sunt chestii mai misto ca alea si ca nu-mi pot face nimic. mi-era frica de gandaci, si mult timp am visat numai broaste. broaste multe, de toate culorile, care se suiau pe mine, care ma lingeau cu limba lor de alge, matasea-broastei in care ma sufocam..a si mai mi-era frica de maimuta care se dadea peste cap...adica...cum doamne iarta-ma sa se dea o maimuta peste cap..era deasupra tuturor povestilor de groaza pe care mi le puteam eu imagina. a si-mi placea la nebunie cand ma suia tata pe piciorul lui si incepea sa cante la tobe. drum ..drum.. si-mi mai placea s-o iau pe sormea in brate...exceptand momentul cand am scapat-o la propriu in cap...si au sarit toti pe mine...ca le omor fetita...nah...un accident din prea multa dragoste...se srie ca dragostea ucide.si-mi mai placea sa ma uit la mama cand o spala si cand o ajutam sa-i taie unghiile(aici e momentul cand zormea urla cel mai tare)era fain s-o adorm leganand-o pe picioare si s-o strang de nas..ca sa planga...si sa intru cu ea sub cearsaf si sa inventam povesti de groaza la lumina lanternei si sa mancam biscuiti cu gem de caise si sa ne uitam la pozele de cand erau mama si tata tineri. acum ea e un emo kid, cu tenesi si sireturi colorate. daca nu o gasesti acasa, o cauti pe patinuar, citeste toata ziua, inclusiv cand mananca sau face baie...(acum e in perioada carti cu vampiri si vrajitoare)...cu cercel in buza, cu parul blond-roz, foarte desteapta la mate si biologie, danseaza ca o apucata din clasa intaia...si vrea sa dea la Academie, sau la Drept ...sau medicina....sau poate Ase...sau...cine stie...poate se inroleaza in MARINA. dar tot sormea ramane.

2. "TE DAU LA SCOALA, SA STII...!!!"

inainte sa descopar cartile, eram un copil absolut normal...adica stiti voi, genul de copil care mazgaleste cu creta toata mobila din casa, crezandu-se profesoara, care scrie pe toate cartile din biblioteca, daca nu le rupe in prealabil ca sa le faca carti de joc, care se arunca in cap de pe o gropa de nisip sa vada daca poate sa zboare, care se crede gimnast si mai apoi se arunca de pe treapta a5a pe o bara de batut covoare si uda pe maini(limita maxima era treapta a2a si neparat uscata pe maini) si cade fix in cap...pentru a 2a oara.sau care il loveste pe varul ei cu un cablu de alimentare fix peste operatia de hernie..de-astea... care ingroapa cu mama ei catelul mort in curte, dimineata fara sa le vada nimeni, plansa, dar fericita ca-l are aproape. care se joaca Mario pe televizor, pana strica joystickul si e tata nevoit sa-l schimbe pentru a 5a oara, care invita toti copii in casa si il lasa sa se incalte cu pantofii mamei, care se uita la desene animate pana adoarmea in fund. la bunici...preferam locuri inalte gen poduri, mansarde, fanete, unde sa ma furisez cu cate o carte si sa stau acolo cu orele. sau mai aveam o pasiune absoluta pentru nuci, pe care mi-o alimentam succesiv si pe care i-am transmis-o si soramii.initial, am descioperit-o cand dupa o furtuna, un nuc din spatele casei bunicamii a cazut si s-a rupt in 2...waaaw..era bestial..era un fel de scorbura, semi pestera, destul incat sa incap si eu si pitica de sormea. si stateam acolo tooooata ziua si planuiam noi despre ce o sa facem cand o sa fim mari, despre feti frumosi, vise , prostii.(oricum asta era deja cand eu eram la scoala iar ea era la gradi)sa revin, eram genul de copil care mergea la extrema...care isi lasa pielea de pe podul palmei lipita de un fier incins,sau isi prindea picioarele intre spitele de la bicicleta, din cauza ca admira copacii infloriti primavara. Prima criza existentiala am avut-o la 6 ani, dupa ce, la gradinita, tocmai de ziua mea ,dupa ce m-am chinuit sa-mi impletesc parul sa fiu o printesa hippie si mi-am pus camasuta verde cu nasturi galbeni cand educatoarea a pus muzica la gramofon, baiatul de care imi placea mie...Mishu, il tin minte si acum, a dansat cu o alta fata.tocmai de ziua mea!!! si eu pentru el imi impletisem atat de frumos parul. am realizat ca nu mai am ce cauta la gradinita. am inceput sa scriu continuu, ma dadeam plictisita, ma certam cu copii, radeam de alexandru ca manca ou cu mar, ii bateam pe copii de la grupe mai mici.iar ai mei au decis ca nu se mai poate asa...si ca trebuie neaparat sa ma dea la scoala, ca prea ma plictisescasta nu a putut decat sa fie pentru folosul meu.la 6ani jumate. fericireeeeeeee........

4."DOAMNA, LAURA L-A IMPINS PE VALENTIN IN FATA MASINII..!"

la scoala am fost in toti 8 anii premianta. prima.constiincioasa n-au ce sa zica ai mei...munca independenta si lecturi suplimentare. m-au indoctrinat bine , n-am ce zice...in generala, mi-am pastrat pornirile de copil bun, care-si asculta parintii, ii placeau Genius si Vama Veche, scria scrisori, se ducea in vacanta la bunici, citea pe nerasuflate, se dadea cu rolele, se juca pititea pe strada, pana innebuneau parintii ca devenise copil al strazii, desena pe trotuar, stand pe jos...noaptea numara desculta stelele in mijlocul strazii cu cea mai buna prietena, fura capsuni si corcoduse de la vecini..un copil obisnuit.prima umilinta am simtit-o in clasa intai cand m-a scos invatatoarea in fata clasei sa zic alfabetul pe de rost.. pana si cei mai anagramati il puteau zice pe nerasuflate, eu ma incurcam...cel mai bun copil din clasa, am inceput sa plang...cu sughituri, fara sa ma opresc...as fi scrijelit cu creta pe tabla sa-i fac pe toti care radeau sa sufere, le-as fi spart timpanele, sau le-as fi scos ochii, si pe invatatoare as fi blestemat-o sa zica toata viata alfabetul fara sa se mai opreasca. prima oara am batut un baiat in clasa a4a. stateam cu el in banca si deja isi permitea prea multe...ma tachina si cand scoteam limba la el, imi zicea ca fac asta pentru ca vreau sa-l sarut, ca a vazut el asta in filme, ca aia asa fac!!punctul culminant a fost odata cand ne intorceam acasa, iarna mai multi copii, iar el m-a oprit la un moment dat gafaind, cu nasul rosu si mainile tremurand, si a incercat sa se apropie de fata mea, insa m-a lovit cu nasul, care era prea lung, motivul pentru care nici nu-l gaseam la vreamea aia foarte atractiv. pentru mine asta a fost o insulta si o umilinta covarsitoare, iar instinctul primar a fost sa ma razbun, asa ca l-am impins in fata masinii...care a franat la 3 mm de el...apoi am luat-o la fuga si nu m-am mai oprit pana acasa, plangand, plina de vina si de remuscari. apoi o colega m-a parat a2a zi, in fata clasei ...care a inceput sa rada...uuuuuuuuu!!!! laura si valentin!!! si in pauza scriau pe banca , pe tabla si pe caietele mele: LAURA+VALENTIN=LOVE!!! .

pe valentin nu l-am mai vazut din clasa a8a. si sper sa nu-l mai vad, inca ii port pica.

5."...SI TE CREZI LEGENDAR, PROMETEU!"

in liceu.aici au inceput adevaratele mele probleme.aici mi s-a nascut constiinta. oricum, cea mai bestiala perioada, cele mai multe crize, cele mai mullte nopti nedormite, si perne udate de plans, cele mai mari facturi la telefon, cele mai mari nebunii si cele mai negandite chestii.cele mai variate si pline experiente, cele mai colorate clipe, cele mai multe numere in agenda de telefon si perioada in care credeam ca am cei mai multi prieteni(acum am foarte putini, poate nici jumatate din aia pe care ii aveam in liceu), cele mai monstruase certuri si scandaluri, cela mai mari intrigi, chiuluri, petreceri, , cele mai mari betii. prima oara cand am fumat iarba, cand am fost in noaptea de pasti cu un baiat in mijlocul padurii intr-un rover 600, prima oara cand am chiulit de la pregatirea de la fanceza ca sa-mi cumpar cu banii de pregatire cel mai tare sutien de la Jolidon, prima oara cand am alergat 1 km in 3 min si 30 de sec, prima oara cand am fumat narghilea si am am dansat pe maneaua Portugalia, prima oara cand am luat 10 la examenul de la bac la limba romana, prima oara cand am reinceput sa scriu dupa ce abandonasem ideea asta din clasa a7a, prima oara cand m-am intors acasa la 7 dimineata cu camasa lui Igor pe mine, prima oara cand am mers desculta pe strada, prima oara cand l-am facut pe tata sa planga, prima oara cand m-am gandit sa plec de acasa dar mi-am dat seama ca nu as avea unde sa ma duc, prima oara cand mi-am dat seama ce poate sa faca un baiat pentru mine daca este indragostit, prima oara cand o minga de handbal a reusit sa ma tranteasca in fund, prima oara cand era sa-mi omor catelul, prima oara cand mi-am dat seama ca daca esti indragostit poti sa inveti mai bine la istorie, prima oara cand am simtit ca nu pot sa gandesc, prima oara cand m-am gandit ce vreau de la viata si am inceput sa-mi pun niste intebari care ma sacaie si acum...prima oara pentru multe chestii..

VERITA SAGA (partea-2-)

6."ASTA-I CEA MAI MARE TRAUMA A TA..?"

ma gandesc la discutia de ieri cu Maria si Cris. Discutia despre traume. Despre cate traume a trait fiecare. ele zic ca eu sunt fericita si rad de neimportanta traumelor mele. Si ma gandesc cu stupoare ca am ajuns sa ne numaram suferintele, intr-un spirit de sadomaso, sa le agonisim asa, ca pe niste redute cucerite.Astea ar trebui sa ne faca mai plini, mai complecsi, nu?ar trebui sa ne confere aura aia de om care a trecut prin multe? stau si ma gandesc daca am trecut prin traume. sau daca sunt un om prea puternic incat sa nu le consider niste traume. si pana la urma ce dracu sunt traumele astea? si cine decide daca esti traumatizat sau nu?traumatologul? vax... trauma poate sa fie si atunci cand esti mic si iti moare catelul pe care-l iubesti atat de mult, sau cand iti fura cineva bicicleta din fata portii. sau cand un vecin de-al tau, un baiat putin mai mare decat tine este inchis de tatal lui intr-o magazie, timp de o saptamana pentru ca a furat un fier vechi. si tu, stai langa gard si esti singura persoana cu care vorbeste el, prin crapatura gardului. si te-ntreaba cum e sa fii liber. si toti se uita la el ca la un lepros. dar tu in inocenta ta il vezi un om bun. sia azi te intrebi de ce ai facut asta(?). sau cand un copil mai mare te alearga sa te bata si cazi intr-un canal. sau vezi un caine spanzurat de propria laba intr-un gard, cu limba atarnata si cu sangele ce-i curge din urechi din gura din nas din ochi din suflet.

7."EU LA ANU' N-O SA MAI FIU AICI"

oare e trauma cand iti moare prietenul din copilarie, cand ii vezi fata pe jumatate lipsa, cu buzele sfaramate si fara un ochi. si-ti amintesti cand iti facea strengar cu ochiul ala cand va jucati kems pe perechi sau cand iti spunea bancuri cu buzele alea, cand radeai sa te prapadesti cu el. sau ce zici de asta? cand ii vezi la festivitatea de absolvire, scaunul pe care ar trebui sa stea el , gol, cu o poza inramata pe care sta asezata tichia lui de absolvent? huh? asta e destul de bun? si pe mama lui care nu mai vorbeste. era prietenul meu din copilarie.

8. POVESTEA PICIORULUI DE LEMN

sa fii mic, si mereu la patul bunicului tau sa vezi o proteza de lemn, un picior de lemn, incaltat cu un pantof si imbracat cu un crac de pantalon, mereu asezat cumintel langa pat, mereu asteptandu-l sa-l foloseasca. si sa visezi intr-o zi ca piciorul prinde viata si iese asa frumusel din casa pe usa, apoi din curte si porneste asa batraneste, usurel la drum. iar bunicul ramane pentru totdeauna in pat, trist, singur fara sa mai poata sa iasa sa vada lumina zilei, fara sa-ti mai ceara o manuta sau un piciorus sa-l pupe.

9.DESPRE CUM MOR OAMENII

sa fii mare si sa-ti vezi bunicul, singurul ramas, dupa ce l-ai pierdut pe cel cu picior de lemn, sa-l vezi cum respira sacadat, cum horcaie cu gura deschisa si ochii dati peste cap. si pe tatal tau, punctul zero, etalonul patriarhal, sa-l vezi plangand ca un copil. nu e traumatizant sa simti ca cineva nu poate muri daca nu te vede ultima oara, daca nu esti tu acolo, chiar daca practic, nu iti mai constientizeaza prezenta,dar apoi sa simti nici ca nu poate muri daca nu pleci de langa el. e cel mai sfasietor lucru. sa nu poata muri daca esti in aceeasi camera cu el. fara sa ti-o zica sau sa si-o doreasca, fara sa te supere cerandu-ti-o. oamenii nu vor sa fie singuri cand mor, le e frica sa treaca dincolo fara sa-i tina cineva de mana. cum te simti dupa ce l-ai privit ultima oara, ai inchis usa in spatele tau, te-ai urcat in masina si ai mers 40 de km fara ca parintii tai sa scoata un sunet, apoi sa primesti telefon si sa afli ca a murit imediat dupa ce ai inchis tu usa?

10.TOMMY COFFEHOUSE

sa realizezi ca singurul barbat pe care ti-ai dat seama pana acum ca ai putea sa-l iubesti for real si cu care ti-ai dori sa te casatoresti, poate, e atat de departe de tine, in alta tara, are alta religie si este si aproape casatorit?. si pe deasupra sa-ti mai dai seama ca din nebunie, orgoliu, prostie si copilarie, nu ai nici numarul lui de telefon si nici adresa lui. hilarious...pentru ca de cand l-ai vazut prima oara ai stiut ca o sa fie ceva...si niciodata nu ti s-a mai intamplat asta.

11. AI CUMVA O FOARFECA LA TINE? DAR UN LIPICI?

sa simti ca nimic nu-i bun pentru tine si ca esti decupata dintr-o alta poveste, dintr-un alt film, si ca toata viata ta nu e decat un colaj mincinos, lipit cu aracet de proasta calitate? sa simti mereu ca daca faci ceva care contravine, incalca, neaga, se suprapune, se intercaleaza, contrazice, inlatura, combate, anuleaza, contramandeaza, dispretuieste, blameaza, se indoieste, nu da doi bani pe ceva, rade, desconspira, MAJORITATEA, atunci esti exilat, inadaptat.

sa simti ca daca esti nepoliticos cu vanzatoarele arogante, citesti mult, tipi si te bucuri pe strada, imbratisezi si saruti, daca iubesti fulgerator si pasional, dar daca iti trece si te plictisesti, daca te incalti cu tenesi si rochie si calci in noroi trandafirii primiti, doar pentu ca asa esti tu si asa ai chef sa faci...prietenele tale iti repeta ca esti o ciudata? e ok?

12.CAUT TANAR, POSESOR APARTAMENT IN BUCURESTI, PENTRU CASATORIE

cum e sa ti se repete obsesiv sa-ti faci si tu o viata?sa te mariti si sa ai copii, sa cauti pe unu cu apartament, ca e greu alfel...cum vine, frate, asta?sa dau anunt la ziar?de parca eu n-as vrea sa iubesc, sa am un copil, sa-l fac bebelusul meu "submersibil"(asta apropo de stirea pe care am pus-o ieri pe 9AM), , sa-l tina de manuta cand scrie primul "mama" sau cand ii cade primul dintisor...pfuuu...dar cum vine asta? sa-si dea toti cu parerea despre viata ta si sa te priveasca cu compasiune daca esti singur. sau la pamant. daca ai un esec sau un moment de slabiciune. si sa-ti mai arunce si un "ti-am zis eu".

13.".. NU VA RAMANE CU SECHELE. PAPUSA, SIGUR NU VREI SA TE COS? NU MAI RAMANE CICATRICE"

cum e sa ajungi acasa plin de sange cu ditamai gaura in cap si ai tai sa te certe ca de ce te-ai dus la vecinu sa te panseze si nu ai venit direct acasa?poate pentru ca atunci eram prea socata, traumatizata, ametita si pentru in curte lui am cazut. dar totusi, cum vine asta?copilul tau sa fie plin de sange, speriat, siroaie pe fata, pe maini, pe ochi, si tu sa tipi la el !!!

14.SI TOTUSI IMI IUBESC PARINTII!

cum e sa nu te mai lase sa faci un sport pentru ca ai luat un 8 la mate?si sa ti se reproseze in continuu ca nu in \veti cand esti cel mai bun din clasa si cand numai asta faci?cum sa ti se reproseze cate sacrificii au fost facute pentru tine, prin cate probleme si greutati s-a trecut, cum sa ti se reproseze ca s-a investit mult in tine si in viitorul tau? de parca tu ai vrut sa cauzezi probleme..si atunci sa nu-ti doresti inevitabil sa nu te fi nascut?chiar daca totul vine din dorinta lor de a te vedea realizat si ca-si doresc sa te faca sa constientizezi ca investesc si moral in tine si ca odata si odata va trebui sa le multumesti pentru asta...dar eu niciodata nu o sa-i reprosez copilului meu asta.asta il voi face s-o simta, nu i-o voi arata-o ca un repros. totusi: multumescpentrutotceatifacutpentrumineosavedeticanuosavadezamagescsiosareusescsiosavademonstrezcanuatiavutdreptate!

14.TOTUL INCEPE DE LA UN PAHAR DE VIN BUN

si cum mai e sa ai si o bunica alcoolica. sa ai a ani si sa urasti alcoolul ca pe cel mai mare dusman al tau?sa vii de la scoala si sa-ti gasesti surioara mai mica, o gagalice de un an si ceva, dezbracata, invelita intr-un cearsaf, plina de vanatai. in timp ce parintii tai se bazau pe o bunica. toti parintii se bazeaza pe o bunica la un moment dat. pe bunica mea nu cred. o inteleg, e o boala, in mare, cred ca nici nu e vina ei. dar nici a noastra. Era cumplit sa o vad mereu plina de vanatai, intotdeauna cu o mana sau cu un picior in ghips. si sa fiu mica si sa nu inteleg ce se intampla. si mai taeziu sa ma rog sa nu fiou alcoolica.

15.CICA EA NU E UN EMO KID...

cum e sa vezi intr-o zi o mica taietura pe mana ei, sa-ti zica ce a facut, dar sa nu poti sa faci nimic ...decat sa vorbesti cu ea, s-o intelegi. cum e sa fi prins intre a trada pe cineva si a te trada pe tine insuti?

16."A..TRECI CLASA A9A, ESTI MICA INCA..MAI, LAU!!"

cum e ca la 14 ani, sa te indragostesti de un baiat mai mare cu 7 ani decat tine. genul de baiat care te atrage cand esti o pustoaica naiva fara minte, tocmai pentru ca nu e ca toti rasfiratii de varsta ta. sa simti ca incepi sa-l iubesti si apoi sa afli ca defapt este un drogat?cum e sa-ti tulbure cineva universul ala pastelat de la 14 ani, cu o chestie atat de abstracta si nebuloasa cum sunt drogurile, si sa renunti la un sentiment doar pentru ca ti-e frica de consecinte si pentru ca nu intelegi cu ce se mananca, fiindca e deasupra puterilor tale si ti-e frica sa mai povestesti si altcuiva.

17."ORICUM ,ALEX A ZIS CA TU AI INCEPUT!"

oare e trauma sa fii tradat de cea mai buna prietena, sa fii tarata prin noroi, aratata cu degetul, ignorata, umilita, iar apoi sa ti se ceara iertarefals, sa incerce sa-ti intre pe sub piele ? sau cum e ca asa intr-o doara, fara ca tu sa iei in seama prostiile astea pentru ca tii foarte mult la prietena ta..sa-ti spuna ca uneori nu aveti nimic in comun?

oamenii sunt niste masinarii foarte ciudate. uneori, ne-am da asa, viata pentru un strain, pentru un om pe care nu-l cunoastem, din temeritate, mandrie, sau reflexe neconditionate, habar nu am. in schimb, ii ramin in mod constant pe cei care-i iumim. ii indepartam cu o placere pe care mai apoi o savuram in subconstientul nostru ala care seamana cu un canal nedesfundat...plin de gunoaie si de apa statuta. ii lovim pentru ca nu sunt ca noi, sau pentru ca au prea multa dreptate, uneori pentru ca ne vor binele sau doar pentru ca ne deschid ochii. sau alteori fiindca nu avem chef de ei, le sta aiurea parul sau suntem somnorosi. nimic intemeiat. pentru ca asa sunt azi aliniate planetele.

18."SA MA INTORC IN LICHIDUL AMNIOTIC SI SA-MI LEG CORDONUL OMBILICAL CA PE O CENTURA DE SIGURANTA"

e aiurea sa stai timp de un an intr-un stres continuu.sa ti se spuna mereu ce ai de facut, cat sa mananci, la ce ora sa dormi, cat de firbinte sa-ti potrivesti apa la dus sau ce tricou sa porti. si apoi sa ti se aplice si un fel de santaj emotional, care incepe cu : "bine, dar atunci, sa nu vii la mine sa plangi...". cum e sa faci ceva doar pentru ca altii te-au convins sa faci asta, ca asa e mai bine pentru tine.sa ajungi la un moment dat sa crezi ca da, aia a fost decizia ta si ca asa e mai bine pentru tine, pentru ca stiu ei, sunt mai mari. sa-ti asumi alegeri si decizii. vorba Mariei..."ce-s alea decizii autentice?" cum e sa vezi dezamagirea si reprosul tatalui tau, dupa ce ai suferit un esec, acolo unde trebuia sa vezi incurajare si speranta ca totul va fi mai bine, candva?

va zic eu cum e: e ca o scijelire cu creta, aia pe care voiam s-o fac in clasa intai cand m-a umilit cu alfabetul in fata clasei. de acolo mi se trage. imi vine sa urlu de revolta, sa-mi astup urechile si nasul si sa ma scufund in Marea Moarta, sa ma intorc in lichidul amniotic si sa-mi leg cordonul ombilical ca pe o centura de siguranta. si sa inchid ochii. sa nu mai simt nimic. asa e.

19.AZI SUNT O FELIE DE PAINE PRAJITA. CLAR? MA CONCENTREZ...!!!

cum e sa simti ingrozitor de monstruos totul...sa plangi la fiecare senzatie de bucurie, sa vezi soarele atat de galben incat sa nu-l poti compara, simti ca fericirea doare si innebuneste, sa simti placerea ca pe o povara. cum e sa plangi si in secunda urmaroare sa razi?sa te trezesti dimineata cu o depresie care sa te tina ore, zile, saptamani. luni?cum e sa ai 10 ani si sa stai pe marginea feresrei supa ce te-ai certat cu ai taisi sa-ti doresti sa mori?sa te intrebi daca ei ar suferi dupa tine, daca ei te iubesc? daca da, de ce se poarta asa cu tine?de ce nu te inteleg?cum e sa-ti creezi universuri proprii si prieteni imaginari sa nu te mai simti singur? sau sa te simti ca o felie de paine prajita?(ups...senzatia asta n-o stiu nici eu:)))

20."PAI DACA ZICEAI CA NU, INCHIDEAM CALCULATORUL SI MA CULCAM, ORICUM VORBESTI DIN CARTI"

sau sa ti se zica asa cu dispret ca ai ajuns sa traiesti in carti, sau sa-ti zica cineva sa taci pentru ca vorbesti prostii, tocmai cand ai inceput si tu sa-ti descarci sufletul, sa-ti spuna ca viata nu e cum o vezi tu..si daca mai continui asa...pe cararea carabusului...nu o sa mai ai deloc o viata??sigur ei sunt nebuni...nu eu:)))

21.SUNT O GUMA DE MESTECAT CU AROMA DE PEPENE

cum e sa iubesti, sa dai totul, si sa fii respinsa, tratata ca un copil prost.sa fii aruncata la gunoi , ca o guma de mestecat, cu aroma de pepene.care dupa ce a fost mestecata, mestecata, cand a ramas mai fara gust, a fost aruncata . asa m-am simtit. asta a declansat ura mea de acum pentru unii barbati.cum, sa ti se spuna, "trebuie s-o terminam aici, fosta mea prietena iti face woo-doo si ma tem pentru tine??????????"

acum ceva timp ma mestecai, si faceai baloane minunate din mine, baloane mari, balonase mici fericite, baloane care ti se spargeau pe fata.eram dulce si nu te-ai fi despartit de mine. acum m-ai facut cocolos si m-ai lipit sub scaun, langa alte zeci de cocoloase cu alte zeci de arome , marimi si forme, cu gust de portocale, de cirese, de scortisoara, de fructe de padure, cu gust de menta...albastre rosii, verzi, glabene albe.... insa doar una singura era guma cu gust de pepene, nenorocitule!!!!

asta ar trebui sa fie o verita saga. nu am baut ca sa fie o (in vino veritas) saga...dar este saga mea...despre traume si deceptii.si dupa ce m-am gandit mai mult, nu cred ca astea sunt traume. au ramas marcate pe celula mea fotogenica, deci sunt importante, dar nu m-au schimbat. trauma schimba innebuneste, sapa adanc si lasa urme, lasa sechele, cicatrici.n-au fost pasaportul meu spre sinucidere, sau nu a venit nimeni pana acum cu portocala la spitalul 9. or n-au fost prea puternice, or sunt eu prea puternica. ori am avut mereu centura mea de siguranta pusa. eu n-am vrut sa ma coasa, dar nici nu am ramas cu o cicatrice prea mare. si sper ca unele chestii nu au fost nedrepte. oricum...ce e drept pe lumea asta?