Deci noi nu suntem revoltate si nici nu militam pentru world peace. Nu ne place nici razboiul dar parca armistitiile si ultimatumurile aduc sarea si piperul. asta incercam sa ne spunem mereu, cu asta ne incurajam,
Nu vanam visele altora si nici nu credem in povesti de adormit copii. Pentru ca noi suntem niste copii adormiti. Care viseaza nereu, somnorosi, bajbaim in intuneric sa ne cautam hainutele si sa ne imbracam, pentru o noua zi. Asa e mereu. Acelasi gust amar. Ca trebui sa o iei de la inceput, obosit, frustrat. Nicicand inceputul nu a fost usor...dar continuarea...nu-i cea mai tare parte? Si finalul...deja e alta poveste....
pentru ca nu suntem nici prea curajoase ca sa ne mandrim cu ce nu avem , nici prea frustrate ca sa disperam ca nu avem nimic.
asta e defectul nostru...
ca speram mereu si asteptam cu mainile incruchisate sa apara Mr right.
ne punem dorinte, facem greseli, ne aruncam in bratele unor oameni care nu au idealuri, doar sperand ca noi suntem idealul lor,
ne imbatam cu apa rece ca de maine vom fi fericite,
si ne imbracam in verde ca sa invocam primavara in mijlocul iernii.
ne facem scenarii si lumi proprii, ne imaginam .
Avem cateodata senzatie ca noi suntem de vina, ca avem trei ochi sau doua nasuri ,
si neuroni crescuti si peste par nu doar sub par.
Dar nu e grav, nu trebuie sa disperam.
Nu suntem singure.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu