Cei trei...

am si eu o singura nelamurire. una mica...in afara marilor nelamuriri gen "de-ce-ceasul-merge-dinspre-stanga-spre-dreapta-si-nu-dinspre-dreapta-spre-stanga" sau " de-ce-nu---soare-iarna". asta e mai simpla da ma roade mai mult. stateam azi dimineata si ma uitam pe geam...si am vazut trei catelusi care se tavaleau prin zapada, da asa bestial, cum eu niciodata nu m-as tavali fiindca sigur a2a zi as zace cu febra. si se jucau si se alergau si schelacaiau fericiti, prin toata zapada aia afanata...de parca ar fi fost in DogLand. sincera sa fiu am fost foooarte invidioasa pe ei. as fi iesit afara in pijamale sa sar si eu putin prin zapada, sa o simt asa usor cum imi aluneca pe sira spinarii, sa scormonesc si eu, dupa cine stie ce, sa o simt rece cum mi se topeste pe gene. dar nu , nu e asa de simplu, noi trebuie sa fim conventionali: "ia-ti manusile, si fularu, indeasa-ti bine caciula pe urechi", " sa nu te prind ca transpiri, ca te-am mancat", "cine crezi ca merge cu tine la doctor daca racesti?" frazele astea imi suna in cap si acum, pesemne mi-au fost bine indesate intre urechi, odata cu caciula, pe cand eram un tanc.

ma gandeam ca ar fi bestial sa nu simtim nici frig, nici cald, sa trecem peste barierele astea fizice, care ne ingreuneaza micile placeri, sa pot sa stau vara la soare sa ma prajesc pana devin tuciurie, fara sa am frisoane si sa ma decojesc ca un perete coscovit a2a zi. sa pot sa merg desculta prin ploaie si sa calc in toate baltile , fara sa stau a2a zi cu ceaiuri si medicamente, sa pot sa ma afund in zapada si sa stau acolo cu orele, sa-i simt fiecare proton si neutron, fiecare celula cum incearca sa se contopeasca cu celule mele, fiecare fulg care se topeste, si devine apa si aluneca si iar ingheata si iar devine fulg si iar apa si iar ceula si iar eu.

de ce catelusii se pot juca in zapada si eu nu?m-am gandit mai bine si liber inseamna sa iti asumi exact ceea ce esti. sunt om si sunt liber sa fiu om. ei sunt catei si sunt liberi sa fie catei.foarte simplu.cine cere mai mult de atat?pot fi ei oamnei si eu catel? nu!! se bucura. ma bucur . si eu sunt libera. ma trezesc dimineata si nimeni nu-mi interzice sa ma uit pe geam si sa fac poze. sunt libera?ma culc si nimeni nu-mi interzice sa dorm, sau nimeni nu ma tortureaza cu picatura chinezeasca. stau in fata calculatorului si scriu chestia asta, si nimeni nu-mi zice, Laura,N-o face!!! sunt libera? nu, asta nu e libertate. e simpla existenta. in fond nimanui nu-i pasa de ce fac eu sau ce fac ei. numanui nu-i pasa ca ma trezesc sau ca dorm, nimanui nu-i pasa de ce scriu eu, nimanui nu-i pasa daca sunt torturata sau nu, nimanui nu le pasa daca ei sunt acum pe strada si nu la adapost. libertatea este dincolo de noi. deasupra noastra. nu tine de noi. daca o avem, nici nu o sesizam, ne gandim ca asta e starea de fapt, ca ni se cuvine si ca altfel nu ar putea sa fie.momentan nu stiu cum e sa nu fii liber, probabil de-aia ma si intreb cum e sa fii liber. probabil catelusii stiu. daca au fost vreodata legati.

cred ca ar trebui sa-i intreb pe ei (!?)