era seara...defapt creierul meu suprasolicitat percepea ora 00:24 ca seara....rectific : era noapte si am iesit afara...la bunici, pe trepte...aveam o neliniste asa...nu stiu..poate sentimentul unei furtuni care se apropia ...fulgerele inabusite printre norii aia grei...nu stiu...o atmosfera sinistra...tremuram toata...dar ceva ma atragea nu reuseam sa mai intru in casa...si cum stateam cu ochii pironiti asa, spre nicaieri, am simtit ca palpaie lumina becului, ca si cum ar fi acoperita de ceva...un fluture...culmea de zi...pierdut..cauta lumina, flori, clorofila.....dar nu nimerise bine..nu era paradisul lui polenizabil, nu era decat un bec murdar, panzele de paianjen de pe langa el si alte zeci de musculite ce zumzaiau derutate. probabil ca becul l-a fript......imi vine in minte un cantecel de cand eram mai mik:))) ....apoi in vad ca se aseaza pe perete....asa gingas , suav, paseste..sau merge...(chiar...fluturii cand nu zboara cum se deplaseaza,?>asta e o intrebare pe care nu mi-am mai pus-o niciodata) si mi-am scos telefonul si i-am facut o poza "echerului plapand" . frumos...nu? desi ciudat ...fluturi de zi, noaptea?rataciti pe ploaie? cine stie ce semn o fi, dar cum ocultismul si semnele raman pe seama batranilor, n-o sa stiu niciodata ce mesager e fluturele asta din noapte si ce mesaj a vrut sa-mi transmita...poata de-oi avea vreodata puteri.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu