luni, 3 decembrie 2007

GUESS WHAT??

AZI am avut un vis ...un vis dintr-ala ciudat, care dupa ce te trezesti te face sa ramai acolo ghemuit sub patura si sa te gandesti...asta ce-o mai vrea sa insemne?
eram intr-o piata mare...aglomeratie, lume pestrita, fum de tigara,tipat, freamatul ala de targusor abia deschis. stateam pe o bancuta la soare si nu stiu ce faceam, dormitam alene, plictisita. si vine si se aseaza unu langa mine si-mi zice..."partea ta stanga e mai buna decat dreapta", si se uita la mine asa si scoate din buzunar un muc de tigara, o jumatate de corn cu ciocolata uscat si o hartie mototolita . si mi-o da, hartia. si-mi zice " asta e pentru tine.mi-au zis sa ti-o dau. si mi-au zis ca nici ei nu mai stiu ce sa-ti faca. si ca de azi inainte esti pe cont propriu. e viata ta. e hartia ta. esti TU! "
am ramas perplexa, cu mainile inghetate si cu hartia aia in mana.stii ca atunci cand iti da pusti cu un bulgare in fata si nu poti sa-i dai si tu, sau nu, nu cand iti da cineva una in cap, da tu nu stii cine, nu-l vezi si nu ai cu cine sa te certi.doar eu si hartia aia, mototolita. ma uit la ea si banuiesc ca si ea se uita la mine, la fel de surprinsa. ma uit la cer, e senin.incepe sa-mi fuga visul pe geamul deschis...nu stiu ce-am facut cu hartia, nu stiu ce scrie pe ea....
ma dau jos sa ma spal pe dinti. asa, intr-o doara caut in geaca...dupa hartiuta mea.

sâmbătă, 24 noiembrie 2007

i got no copywright for this


nu am copywright pentru postu asta recunosc...si nici nu am intrebat daca am voie sa-l postez. dar e frumos sa arati se celorlalti cand te simti iubit. si simt nevoia sa tip in gura mare ca da! stiu sa apreciez oamenii care ma iubesc!!! . punct.


mi'e dor de tine, kid!mi-e dor de locuri, zambete, certuri, zile senine, vara, strada Bucegi, o fata blonda cu ochii de azur, iluzii?chiar mi-e dor...

BETTER THAN...( click it !!! )

pure, raw, explosive, pleasure!

Better than drogs, better than smack! better than a dope-coke-crack-fix shit-shoot-sniff ganja-marijuana-blotter acid-ecstasy!
Better than sex, head, sixty-nine, masturbation, tantrism, Kama-Sutra,or Thai doggy-style!
Better than banana milk-shakes!
Better than George Lucas trilogy and Muppets and 2001!
Better than Emma Peel, Marylin and Cindy Crawford' s beauty spots!
Better than B-side of Abbey Road, Hendrix, the firs man on the moon, space-mountain, Santa Claus, Bill Gate's fortune, the Dalai Lama, Lazarius raised from the dead!
Better than Schawarzenegger's testosterone shots, Pamela Anderson's lips!
Better than woodstock, rave parties, Sade, Rimbaud, Morrison, and Casteneda!
Better than freedom, better than the life!

miercuri, 21 noiembrie 2007

Departe in ADN-ul atator decenii



Cel mai ciudat sentiment este sa simti cand oamenilor li se apropie moartea ; te uiti in ochii lor, le vezi pupilele dilatate si buzlele tremurand, cu tresarirea fiecarei clipa incrustata in sange. L-am luat de mana si i-am simtit-o rece, impietrita, departe in ADN-ul atator decenii, niste celule vitale incepeau sa se desprinda din matca spre un univers unde nu exista gravitatie, alcool, regrete sau placere.
A inceput sa planga ca un copil cand m-a vazut. Lacrimi mici, scurte parca ii picurau din strafunduri. M-am intors cu fata spre geam. Ma doare slabiciunea barbatilor, ma doare slabiciunea noastra a oamenilor. mai rau decat ura, ranile, minciunile sau sangele. Ma doare sa vad un barbat plangand. E parca impotriva firii. Noua femeilor, ne-a fost lasat plansul... ingenunchiate , suferinta. Ei ar trebui sa stea drepti, si sa nu ne arate noua ca sufera, desi oameni sunt. il doare, asta o stiu.
M-am intors si l-am privit. A observat ca m-am schimbat. I-am soptit ca defapt doar ambalajul, eu...mereu aceeasi, dar n-a inteles. M-a intrebat de scoala si de uninominale. i-am zis ca-s bine si ca o sa-l iau cu mine la vot. iar lacrimile alea.... Tin ochii mari deschisi . Ce dracu' doar n-am sa plang acum. Din nou tacere. Ma uit la el. Altadata m-ar fi intrebt daca nu i-am adus cumva vreun ziar sa vada daca a mai facut ceva Iliescu..."tu-i rasa masii de hot !" , dar acum sta cu mainile impreunate ca un copil pedepsit...maini sfrijite, palide care au muncit, au mangaiat, au iubit, maini care m-au batut de atatea ori la sah.
L-am intrebat daca nu vrea acasa. N-are rost...mi-a zis ca asta e...ca eu nu vad ca s-a sfarsit? ca nu mai are mult?deja calc pe teren minat. nimic fara sa planga. ce slabi suntem in fata EI. De cate ori n-a zis ca ar vrea sa-l ia, dar acum cand simte ca vine, se prinde cu maine de viata, cerseste timp, cerseste sa mai stea. pare josnic dar e atat de firesc.
L-am intrebat de Steaua. A ridicat capul si ochii aia albastri au inceput sa joace. Mi-a zambit. A ascultat ultimul meci la radio, din patul de spital. mai adormea, dar l-a auzit tot.
Acum vorbeste cu ai mei,despre ale lor. stau pe scaun si sunt intr-o prostie de amagire, undeva catre miezul constiintei. mii de intrebari, raspunsuri, te chinui zilnic, fara rost, nevazut, voci, miros de salcam si curtea aia plina de flori, soarele copilariei, pasii lui apasati. Taranistii dracului si durerea asta. of! Poza aia de cand era mica, blonda cu ochisorii albastri, coditele alea, in bratele lui, iar el asa de tanar. bunic. mai vreau sa stea, mai vreau sa fie.
Nu vreau sa plece, mii de celule trebuie sa lupte, mii de ganduri trebuie sa urneasca slabiciunile noastre, mii de cuvinte nespuse ar trebui sa se adune, sa fie rostite cat mai repede. cat mai au timp. si cui. nu e bine. slabiciunea nu e buna. inmoaie si face renuntarea mai usoara. aceleasi mii de celule ar trebui sa lupte sa nu renunte.
E tarziu si trebuie sa plecam. Nu stiu daca e ultima oara cand il vad. nu stiu daca ar trebui sa-mi iau ramas bun. ii seman, sunt atat de slaba, desi eu nu sunt pe moarte. am inceput sa plang. copil prost.

joi, 15 noiembrie 2007

ceci n'est pas écrit



subliminal. instinctiv. lumina si culoare. e sentiment si e putere. te prinde, te atrage, te arunca. e semn abstract, lumina, aer, glas. numeste-l noroc, numeste-l soarta. e in tine dar iesi din tine pentru el. il invingi si te castiga. cu fiecare pas, cu fiecare ceas.

e emotie, e curaj, e dezastru, e salvare. e inceput dar niciodata sfarsit, cum te asteptai. e o poezie cu un singur vers. e haiku. e un zar cu 6 puncte pe fiecare latura. e un pas, e un drum, e-o intrebare si-un raspuns. subliminal, instinctiv, lumina si culoare. e un colaj de ziare si reviste, de texturi si nuante.

e un un pierce in limba si un cercel in forma de ancora. e miros de cafea, de aburi, e planset de copil. e cersetorul de la metrou si hugo boss-ul de pe panou. e blitzul ce ma orbeste in noapte. e apa care se scurge in timpul dusului de pe corpul meu in gaura aia neagra de canal. e miros de pasta de pix.

e pata de cerneala de pe caietul de caligrafie de acum 13 ani. e timpul in care sunt singura in compartiment si ma uit pe geam cum ploua. e trenul asta. nu e TGV. e ca prima oara cand fumezi iarba in liceu. e atroce si feroce.e ca un ac de siguranta. e emo si intro. e negru dar e mai frumos cand e mov. bine ca nu e roz. e un puzzle cu le tour eiffel. e o piesa lipsa din puzzle si un dintisor aruncat zanei maseluta.

e seara aia de pe lacul morilor. e o noapte nebuna, sedata, dansand, vibrand. e o camasa cu flori si flori pe un camp. flori galbene . eu tolanita in flori galbene cu o camasa cu flori. e extrasenzorial. e dincolo de nori si la milioane de metri adancime in pamant. e secunda imediata dupa ce mori, cand vine linistea. e secunda cand nu mai esti, dar esti. e fara latidudine si longitudine.

e cliseu si metafora. e adevar, dar un adevar mucegait, subiectiv. e o sina de tren ruginita. e o pietricica. e o pisica moarta in mijlocul drumului. e un va-nu-pieds qui sourit triste. e o zi de joi cand s-a nascut. e cand m-am nascut. e un continuu antrenament la pian fara succes. e credinta sau dorinta, una din doua.

e timpul sa inchizi ochii.

e un sotron desenat cu creta. e unu beat crita. e un curcubeu si un cadavru neidentificat sub un pod. e o drama conjugala . e repulsie si teama. e anna karenina si trenul ei. ba nu e un jeu d'enfants. si niste manusi de piele. e baietelul care n-a reusit sa intre la academia de politie. e un bilet de teatru mototolit si un fluture cu piciorusele in sus. e fara aripi. e un pick-up stricat si e muzica japoneza. e gheisa cu ochii albastri si tipul care s-a hotarat sa devina prost. e un semafor daltonist. e o pinista care se automutila de dragul artei.

e o tuse seaca. e dimineata de dupa si seara de dinainte. e o scrisoare fara punct, returnata nedeschisa. e o inghetata cu vanilie si o lumanare fara fitil, e un chistoc de tigara care inca mai arde trist. e o prostie de vis pe care am incetat sa-l mai visez, desi el continua cu incapatanare sa se viseze singur. e timpul pe care-l pierzi castigandu-l si-l aduni pierzandu-l. e nonsens si amagire. e subliminal si logic. e insesizabilpentru un neinitiat. e karma si e mantra. e dureros ca e orfan. e un bilet de avion. spre acolo. e un copil care s-a sinucis. si e o toama cu multe ploi. pentru nota 4. si e frig. e o pereche de pantofi de-un albastru uniforma.

e un lucru nefacut sau prost facut. si e la condition humana de magritte. e un geam nespalat, zoit. e un speech de-al lui bush. e un peron plin de oameni care fumeaza aceleasi afurisite de tigari. e un tipat prelung. tipatul. e nebunie. nu ajung. e mult prea lung dar totusi subliminal eu nu ajung. e mult mai simplu de atat. e 6 dimineata si eu inca nu dorm.



sâmbătă, 10 noiembrie 2007

ce imbatraneste in noi / ca neasteptat ne simtim intr-o dimineata / doritori sa ne ascundem / nume si fata?


surprinzator de greu...auzi zgomotul, il simti cum te patrunde, cum incepe sa te invadeze , incepi sa-l identifici ca facand parte din tine...dar totusi nu vrei sa-l lasi sa plece din tine,, nu vrei sa-l faci sa se opreasca, nu vrei sa inchizi alarma de la afurisitul ala de telefon, pentru ca asta inseamna ca a venit ora sa te trezesti...blestemata ora !! e o senzatie frustranta dupa ce ai reusit sa rupi abia 2 ore de somn si alea parca din ce in ce mai dilatate. e ca si cum te-ai izbi de un zid, dar tot ai incerca sa mergi in continuare...

eu incerc, desi sunt treaza, sa dorm in continuare.Inca o zi, la fel de banal inceputa...aceeasi papuci de plus rosi de catelul ala negru si cret...hmmm!! Maya o chema, defapt o cheama, dar ea e acasa si eu sunt aici. Aceeasi periuta de dinti rosie. e clar! maine o schimb, e mult prea deprimanta culoarea asta. Acelasi covoras in fata usii. Aceeasi cana de cafea luata la reducere din Bamboo si aceeasi lipsa de chef de a te urni din loc. Dar stii ca trebuie sa incepi o noua zi, trebuie sa te duci la laboratorul ala de TV de care esti cam scarbita, unde profu, Mos Craciunul de la Partyul de Craciunul trecut s-a transformat intr-un tip al dracu ( sau ma rog, sarbatorile tampesc) care vrea sa ne transforme in mici Andreea Esca. Cica, sa stim sa ne vindem marfa! comeeee on !! nu vreau sa vand zarzavaturi in piata ca Andreea Esca !!! Cred ca o sa-i dau un sms profului sa-i spun ca am cazut in timp ce alergam dupa Ratb sau ca am plecat in Lumea a3a sa le iau interviuri somalezilor...sau nu, cel mai bun ar fi motivul ca azi, intr-o zi de marti, ptiu!!! 3 ceasuri rele, toate planetele s-au aliniat impotriva mea.I Don't know !! oricum e prea devreme, ar trebui sa mai dorm putin......

nu!
nu!
nu!

un sunet familiar, dureros de familiar, si nu-i alarma telefonului meu...pe-aia am mutilat-o mai devreme in timp ce incerca sa-mi intre pe sub piele...e alarma colegei mele..adio somn!!! ma duc la scoala...!! Incerc sa fac sacrificiul de-a-mi urni spre facultate trupul inca nereceptiv la stimuli de gen : Obligatie! , Datorie!, Responsabilitate! . Din starea asta de semi-zombi nu ma poate scoate decat zgmomotul infernal de Grozavesti. Aici simti cum pluteste in aer o stare de nervozitate continua a soferilor care injura, tipa, intra in depasire , pe contrasesns, o iau chiar pe trotuar,pe langa tarebele de shaorma aici pietonii fac slalom printre masini, aici masinile se ciocnesc iar politistii se intraba de ce nu ploua , oare astazi,...aici e Grozavesti;). am iesit pe strada cu castile in urechi, dar fara muzica, nu-ti trebuie muzica in Grozavesti..aici e muzica pe gratis, trebuie doar s-o asculti, e-o mare de decibeli ce se revarsa-ntr-una.

La colt, la shaormeria aia care uneori inlocuieste sufertasul trimis de mamele de prin provincie, stau 2 tipi gelati si mananca "lasciv" sub o umbreluta Coca-Cola. Unu cu gura plina de varza si cartofi (nu bag mana in foc ce era in gura tipului, dau si eu cu presupusul) se uita la mine si-mi arunca ostentativ o invitatie de-aia care nu suporta ore matinale. Ma uit la el absenta, vag interesata de ce a zis si-l intreb : "Excusez-moi, parlez-vous francais? je n'ai pas vous compris". iar ei, izbucnesc intr-un ras dintr-ala perplex, nervos si tamp ca o teama amestecata cu prostie si bucatele mici de shaorma. "-i-ote , ba!asta nu stie romana!!


si-asa incepe o noua zi...ahhhhh ce-mi place pulsul strazilor din Bucuresti, concomitent cu basul din casti, imi da un ritm alert, face sangele sa pulseze.

imagini din vitrine, Cellini, Mcdonaldsul din Romana , zgomul pasilor pe pardoseala din teatru, ascult cum picura nisipul din clepsidra, neomodernist si geometric, fac poze , lumanari cu aroma de ylang ylang, muzica de la Kilipirim, ador acum sa ma plimb pe strazile astea...si este toamna si bate vantul si-mi zboara gandurile se-amesteca , sunt niste poze pierdute-ntr-un album mai vechi. si-acum doar scari rulante, franturi de nori si buze, acum fornetti si porumbei in parc la Opera , acum copii pe strada, biciclete, crizanteme, frig...


acum ma-ntorc din nou acasa...la aceeasi periuta rosie si-aceeasi papuci rosi de Maya...

relativ si previzibil totusi.

vineri, 9 noiembrie 2007

inorogi verzi pe pereti


cum iti simti fata cand fumul de tigara ti se intipareste peste obraji si buze? cum iti simti ochii cand soarele iti invadeaza retina? cum iti simti picioarele cand te-a prins ploaia si ti-a intrat apa in adidasi? cum te simti cand alergi gafaind dupa autobuz si cand crezi ca esti gata sa te urci ti se inchid in fata usile? cum te simti cand adormi si apoi tresari pentru ca ai visai ca ai cazut in ditamai groapa?

m-ai intrebat alaltieri ce-nseamna desenul mazgalit pe peretele din fata patului meu... ti-am spus ca e un inorog, iar tu, copil prostut mi-ai zis ca nu exista inorogi..ca nu exista basme si printese, ca nu exista Mos Craciun si ca oamenii buni nu ajung niciodata in Rai. mi-ai spus ca nu exista baloane care ajung la cer si inimi care bat in acelasi timp...mi-ai zis ca nu exista rosu somon ci doar alb-negru, mi-ai spus ca nu se traieste din vise... apoi mi-ai amintit ca ai citit tu pe net ca Rowling a zis ca Dumbledore e gay si ca "ha ha !! asta e a dracu' de funny" si ca nu e funny deloc sa visezi la inorogi verzi pe pereti...

ei ba nu... toata viata mea o sa visez la inorogi verzi pe pereti, iar tu copil nascut din pixeli, nu ai de unde sa stii ce-nseamna sa visezi...

cum iti simti parul cand te gandesti ca nu are rost sa-ti mai iei umbrela cu tine cand ploua asa de frumos afara?cum iti simti buzele cand il saruti pentru intaia oara?cum simti un gol in stomac cand iti moare o persoana draga?

dar tu? copil din pixeli nu stii ca in lume sunt mii de nuante si tu nu stii ca visele te tin in viata si tu nu stii ca te privesc cand te inchini la fumul de tigara ca unui zeu, si tu nu stii ca uneori ne intra apa-n adidasi in acelasi timp cand calcam in baltoci ca 2 copii...si tu nu stii ca e mai usor sa ni se-nchida usile la autobuz cand suntem 2...e mai usoara asteptarea unui altuia in statie ...si tu nu stii ca daca eu tresar visez ca am cazut spre tine... dinspre mine..inspre noi...

vineri, 2 noiembrie 2007

ingerii nu poarta ghete


mergeam astazi prin ploia aia marunta si sacaitoare , da da! pe ploaia aia pe timpul careia poetii si-ar fi contemplat muzele si depresivii si-ar fi luat antidepresivele sau si-ar fi taiat venele si ma gandeam asa intr-o doara la viata mea....nu e relevant sa sariti toti pe mine acum si sa ma intrebati de ce nu m-am suit si eu ca tot omul intr-un troleu ? "pentru ca respiratiile aglomerate ale atator oameni si corpurile de toate soiurile scofalcite si inghesuite printre scaune comunitare imi alunga tot cheful de filozofeala..." de-aia nu m-am suit!!!! acum cand materializez cuvintele astea ..." VIATA MEA" si le dau o consistenta vocala, sonora, mi se pare a fi ceva la sute de ani lumina departare fata de mine...de parca nu as putea, nu as avea instrumentele necesare sa mi-o asum. in liceu daca ziceam vreodata ca nu pot dirigu mi-o taia scurt si sec: "pai ia pastile de putut !"...e na , acum nu mai e dirigu primprejur sa-mi zica asta, si nici daca ar fi nu cred ca as gasi pastile care sa ma fac sa-mi pot asuma propria existenta. nu! nu! de-astea nu se dau la magazin...nu te gandi ca sunt zgarcita si nu iau fiindca nu-s compensate..nu, nu iau pentru ca nimeni nu le fabrica! hmmm, viata mea: e ca si cum m-as imbraca in fiecare zi cu un costum de astronaut, mi-as pune casca si as incepe sa plutesc in imponderabilitate...asa imi vad eu viata ...niciodata cu picioarele infipte pe pamant, niciodata stabila, mereu in miscare....MUTABILA. mda...asta e cuvantul, am gasit. viata mea e o variabila mutabila...nu-s melodramatica, nu-mi plang de mila...pentru asta se gasesc depresivii care stau acum prin colturi tenebroase si se intreaba "de ce ei?" ...eu dimpotriva...infrunt ploaia chiar daca e marunta si cicalitoare...explorez spatiul, ma plimb.

trotuarul asta e prea lung, pana acum nu am gasit nici semafor si nici straduta laturalnica si m-am jurat sa nu ma opresc ...sa merg, sa merg...pana acum au trecut doua 105 pe langa mine, tixite de oameni care se intorc de la munca, grabiti sa infulece si sa-si ocupe locul cald din fata teveului, au toti aceeasi satisfactie a savurarii momentului viitor in priviri...nu le mai pasa ca se calca in picioare, ca se inghesuie...coate in burta, sacose pe spinare, maine tremurande ce-si apara portofele nu prea avute (ca deh, daca erau avute stateau pe torpedoul vreunui Mertan, nu tixite prin buzunare si aparate de hoti). toti se complac in invalmaseala asta umana, maclavaisul asta de calatori pestriti...
imi alung gandul asta oribil de a ma afla acum printre ei si respiratiile lor avide dupa oxigenul imputinat din autobuz si ma reintorc la "viata mea". zdrangggg! iarasi imi suna urat ca o vioara neacordata care scartzaie ingrozitor...incerc sa-mi dau seama unde e problema, ce se intampla...e ca un password tastat odata gresit care nu mai vrea sub nicio forma sa revina la cel initial. incerc sa dau o recuperare ...dar nimic...nu-mi apare passwordul vechi
...nu mai sunt cea de odinioara?
nu mai e tot viata mea?...nu mai traiesc tot eu in spatele acelorasi ochi si buze?



intrebare deschisa...

luni, 27 august 2007

A R I P I


Pleoapele grele ma impiedica sa mai tin ochii deschisi si nu stiu prin ce sinapsa neuronala mi-e greu si sa mai gandesc coerent. nu trebuie sa inchid ochii, trebuie neaparat sa duc la bun sfarsit gandul asta, trebuie sa pun punctul de la sfarsitul randului. Mainile imi tremura de la atata taurina si cofeina introdusa in corp. da! e clar, de maine renunt la tot ce inseamna cafea, cola, energizant. o sa-mi las sistemul neevos sa se descurce. in fond e de datoria lui sa ma faca sa tin ochii deschisi, iar daca nu reuseste eu n-am nicio vina. Pleoapele mele nu asculta de mine, gandurile mele nu asculta de mine....vin si pleaca de parca intregul meu creier ar fi o casa parasita, fara sonerie si usa la intrare. Asa gandurile nici nu trebuie macar sa se mai stearga pe covorasul de la intrare. Intra, Misca, Schimba, Transforma si apoi Pleaca, Dispar ca niste aburi dintr-o cana cu ceai de menta.

Sunt un om simplu, un pamantean ca toti ceilalti, nimic nu ma deosebeste de ceilalti, dar parca uneori nici nimic nu ma poate asemana cu ei. uneori fiinta mea reneaga existenta unori reguli banale , unor stereotipuri radacinoase si greoaie si a unor clisee de-a dreptul dramatice.

Nu vreau sa accept ca toti oamenii au un numar de inmatriculare, o serie trecuta intr-un buletin si intre-un catastif cu multe fisiere (mai nou), pana acum as fi spus pagini ingalbenite ...Nu vreau sa accept ca fiecare om are un microcip prin care este asociat, deloc independent, sudordonat, chiar supus Marelui Sistem. Eu nu vreau sa am o carte de identitate cu o serie inscrisa pe ea, nu vreau sa ma gaseasca nimeni daca da un search la evidenta populatiei, nu vreau sa am un propriu cod de bare tatuat in ADN, nici un nume nu vreau macar. Vreau sa fiu libera, neconstransa de termeni sociali, de cifre, de nume, de date, de reguli, de politici, de norme, de ideologii, de orientari corectare si sanctionate, de doctrine, de clase , trepte, ierarhii, grupuri , partid...so on & so far. nu vreau sa apartin vreunei comunitati gregare, sedata cu aspiratii si vise derizorii, nu am chef sa ma supun regulilor sociale !!! VREAU sa fiu EU....sa iubesc fara sa trec pe la starea civila si sa semnez pentru viitorul meu ca si cum as incheia vreun contract. Vreau sa-mi traiesc viata utopic, diferit de tot ce e organizare si regula, pentru ca ma intriga tot ce ingradeste si obliga, tot ce promite dar nu ofera nimic, tot ce se lasa asteptat dar care nu stie sa astepte. Urasc tot ce e preconceput si prestabilit... Doar urasc, pentru ca nu am ce face.....ma supun si eu la randul meu...pentru ca am un cod numeric personal, am o stare civila, o ocupatie, o carte de munca, vreo 3 conturi Iban, vreo 2 coduri Puk si vreo 2 Pin, cateva adrese de mai, cateva parole si Id-uri, un blog si un cont pe Hi5 si restul sunt doar legaturi sociale...fie ca-s prieteni sau familie, nici nu mai conteaza de vreme ce lumea asta face legaturi intre noi doar prin nume, interese, asteptari si pretentii....sentimentele-s cantitate neglijabila deja, tind sa devina infime...nu au ce canta in ecuatie.

Dar asta nu ma impiedica sa visez, nu ma impiedica sa-mi iau aripile obosite si super-uzate de atata evadare si planare in afara realului si sa zbor deasupra tuturor frustrarilor, durerilor, neimplinirilor, esecurilor si sa le dau un mare ERASE, sa trag aer in piept si s-o iau iar si iar de la capat si cautarea unei cai mai bune, cu o portita de scapare mereu deschisa in viata asta amorfa, gelatinoasa, inca la stadiul de amfinian.

joi, 9 august 2007

A une femme detestee par Emile Nelligan







Combien je vous deteste et combien je vous fuis :
Vous etes pourtant belle et tres noble d'allure,
Les Seraphins ont fait votre ample chevelure
Et vos regards couleur du charme brun des nuits.
Depuis que vous m'avez froisse, jamais depuis,
N'ai-je pu temperer cette intime brelure :
Vous m'avez fait souffrir, volage creature,

Pendant qu'en moi grondait le volcan des ennuis.



Moi, sans amour jamais qu'un amour d'Art, Madame,
Et vous, indifferente et qui n'avez pas d'ame,
Vieillissons tous les deux pour ne jamais se voir.
Je ne dois pas courber mon front devant vos charmes ;
Seulement, seulement, expliquez-moi ce soir,
Cette tristesse au coeur qui me cause des larmes.

mi-e dor sa-mi fie dor....(dar nu mi- e dor de tine )


mi-e dor sa-mi fie dor...sa ma trezesc dimineata cu-n singur chip in minte, sa vad un nume scris pe toate placutele cu denumiri de strazi. mi-e dor sa mergem pe mijlocul strazii si sa numaram stelele, mi-e dor sa aruncam cu pietricele in apa si sa facem broscute, mi-e dor sa ne plimbam toamna prin frunze uscate care fosnesc si sa ne facem planuri despre ce-o sa fie, mi-e dor sa te intreb cum imi sta cu bluza mea cea noua si tu sa razi, mi-e dor sa ne uitam la filme, mi-e dor sa ne holbam prin Carturesti si sa bem ceai, mi-e dor sa furam paie de la Mc'Donalds si apoi sa ne dam seama ca nu avem ce face cu ele, mi-e dor sa ne plimbam pe strada mea, noaptea, mi-e dor sa ma-nfior, mi-e dor sa-mi bata soarele in par si tu sa ma mangai usor, mi-e dor sa vorbim dar si sa tacem impreuna,mi-e dor sa scot limba la tine si sa te enervez, mi-e dor sa sa-ti povestesc ce carti am mai citit, mi-e dor de infinitul tau, mi-e dor sa ma asculti si sa te ascult, mi-e dor sa ne jucam, mi-e dor sa-mi spui ca vorbesc prea mult si eu sa ma supar si apoi sa ma implori sa mai vorbesc, mi-e dor de timpul care curgea altfel decat curge azi, mi-e dor sa-mi fie dor......

luni, 6 august 2007

vechi..dar nu-i stiu varsta...totusi pur




Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi lasasem in lume odaia.


Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,


cine-s mai frumosi: oamenii?...ploaia?..


un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus


numai atunci cand il ajuta sa se ridice.

sâmbătă, 4 august 2007

all the reasons





pentru ca le pot suna la aproximativ orice ora daca am o problema sau sunt trista , pentru ca semanam dar totusi suntem diferite, pentru ca ne plac baietii destepti si interesanti, dar nu frumosi, pentru ca daca mi se rup tocurile, ele ma salveaza ca o echipa de descarcerare, pentru ca am fost in aceeasi clasa, pentru ca suntem toate la facultate in Bucuresti , pentru ca ne place " Sex in the city", pentru ca uneori ne mai luam haine de acelasi fel (in special geci:))), pentru ca am descoperit dupa toate experientele ca nu suntem alcoolice, pentru ca stim sa jucam si boltz si "celalat joc de cuvinte bete" (il stim noi de la munte), pentru ca ne place "Scream Orgasm", pentru ca ne place Lacul Morilor si pufuletii mancati dupa ora 12, pentru ca ne place regia si luna plina din Grozavesti (cred ca asta mai mult mie), pentru ca vrem sa fie cum a fost cand a fost mai frumos, pentru ca ne certam , tipam una la alta dar ne impacam, pentru ca avem (unele dintre noi) probleme cu tonul vocii, pentru ca ne plac hainele dragute (alea, stim noi care), pentru ca toate speram sa devenim femei de succes (inca din liceu visam la asta),pentru ca stim dupa ridicatul unei anumite sprincene ca ceva nu e in regula, pentru ca sunt soferite foarte bune, pentru ca fiecare suntem bune la altceva si asta ne face sa fim speciale, pentru ca fie unele sunt prea realiste fie altele sunt prea visatoare, pentru ca uneori vorbim foarte mult fara sa ne dam seama cum trece timpul, pentru ca ne uitam la aceleasi gen de filme dar nu ascultam acelasi gen de muzica, pentru ca nu suntem extremiste si nici nu uram pe nimeni in mod special, pentru ca am dormit ca sardinele in cutie 4 intr-un pat si una in bratele alteia ca sa nu ne fie frig, pentru ca ne place sa facem poze in toaletele tuturor locurilor prin care iesim, pentru ca ne mai ducem la Orange Film din cand in cand, pentru ca nici una nu stia sa patineze dar a invatat, pentru ca desi fiecare are unele crize de personalitate incercam sa le acceptam asa cum sunt (eu cred ca am cele mai mari probleme :D ), pentru ca ele stiu deja ca eu ma cert cu toata lumea si pentru ca mereu ma cearta ca niste mamici grijulii sa ma port frumos, pentru ca de multe ori au avut grija sa nu dea masina peste mine, pentru ca ne place sa ne holbam la magazine, pentru ca toate stiam odata franceza dar acum am inceput s-o uitam si ne pare rau( spoer sa nu vada dom' Popescu), pentru ca lor nu le place gentuta mea maron, pentru ca nu fumam in mod regulat, doar una dintre noi ne-a tradat de curand , dar stresul sper sa fie singurul motiv, oricum nici asta scuzabil, dar deh fie, viitoarea doamna avocat), pentru ca 3 dintre noi suntem pesti, una rac si una leu, pentru ca toate au deja 20 de ani in afara de mine care ii implinesc abia la anu', pentru ca eu sunt ce amai mica si ele sunt mai mari, pentru ca nu bem apa plata cu lamaie, pentru ca nu tinem poseta cu manuta arborata in sus ca mai toate fufele exiatenta pe piata, pentru ca nu purtam colanti cu fusta scurta doar ca asa e la moda, pentru ca desi nu suntem blonde natural mai toate tindem spre culoarea asta doar ca s aspulberam mitul, pentru ca suntem nebune, pentru ca nu bagam in sema baietii care ne agata cu replici de 2 bani, pentru ca stim cand e ziua nationala a Frantei, pentru ca nu stiu ce m-as face fara ele, pentru ca noi suntem Laura, Irina, Raluca, Gina si Mirela si suntem noi, pentru ca nu suntem perfecte si nici nu vrem sa fim, pentru ca tin la ele si pentru ca asa e si asa ar trebui sa fie...(lista asta trebuie sa continuie, lipsa mea de inspiratie a mai sters cateva motive, dar voi fete, trebuie sa mai adaugati, ma bazez pe voi) . eu...moderatoare.

marți, 31 iulie 2007

din aventurile lui Ufy, skaterul din Regie...by me


cat mai aproape...langa linia alba, inima bate mai tare acolo, vantul e mai puternic cand simti ca se apropie metroul, lumea toata se uita la mine, nu ma sperie, e doar senzatia aia ca te simti admirat dar si compatimit in acelasi timp, senzatia de a nu apartine nimanui, nici macar tie...si totusi te simti componenta din tot ce te inconjoara: moleculele de aer iti fac loc, te primesc sa fii si tu un alt sistem de molecule integrant, cimentul iti primeste rotile, nu aluneca si nici nu se misca( nici nu ar avea cum:), iar skate-bordul parca ti se lipeste de picioare...nu o sa cada si nici eu nu o sa cad...
mie imi place statia de metrou Grivita...panoul imi arata exact cate minute, secunde mai sunt pana la urmatorul tren...adrenalina nu e maxima...niciodata nu pot sa-mi dau seama daca ceva e maxim sau nu, pentru ca nu ma pot multumi niciodata cu putin.oricum cand mai am 10 secunde pana la urmatorul tren, cand deja il vad cum apare pe tunel, cand simt vibratia placii de gresia peronul si senzatia de frig care adie primprejur, pornesc. niciodata nu trebuie sa ma uit in stanga...sunt dreptaci, iar piciorul drept e baza...pedalez, pedalez si cand simt ca am viteza optima, plec..cat e un peron de metrou...nu l-am masurat 10 m? poate 20?? prea putin pentru mine, nu ma pot multumi doar cu atat. trenul trece pe langa mine, iar eu pe langa el. interesanta e fata pe care o au cei care conduc metroul, placerea mi-este amplificata cand le simt teama si groaza...ce stiu ei??doar eu stiu...atat..
data viitoare mergem la Lacul Morilor...pe dig:))

marți, 24 iulie 2007

God, what's wrong with this people???


cateodata stau si ma gandesc cum e sa fii nebun..(nu!! defapt mint..azi e prima oara cand m-am gandit la chestia asta.:)) lumea ti s-o parea altfel...pomii n-or fi verzi sau masinile n-or avea 4 roti sau soarele o rasari la apus si o apune la rasarit, sau !!!!!??oare ei or auzi voci care sa le spuna ce sa faca, sau or avea prieteni imaginari cu care sa vorbeasca atunci cand nu e nimeni in jur si se simt singuri?? ma intreb sa fii nebun e o stare temporala, e ca o raceala care vine si trece sau e o ceata care ti se aseaza pe ochii si o aia toata viata, sau e ca marimea dioptriilor la ochelari..creste sau scade...nu stiu. nu am de unde sa stiu.INCA:)))

mergeam azi prin oras, mirificul meu oras natal si topita de caldura am intrat sa-mi iau ceva fresh dintr-un magazin. cand dau sa ies doi pusti faceau haz de cineva...hei tanti, nu te speria, incalzirea globala e de vina!, hey tanti, s-a intors planeta cu susul in jos?? hey, ar trebui macar sa semnalizezi daca mergi cu spatele...Mirata, ma-m uitat sa vad tinta lor..era o femei cam la vreo 60 ani, parea normala, decent imbracata, curatica...insa un mic aspect nu era tocmai normal pentru noi muritorii de rand...mergea cu spatele...si cu privirea in fata ca si cum totul ar fi fost normal...si avea instinctul ala ce parea pur natural de a nu se busi de niciun alt pieton..sau ma rog..poate o evitau ei...
si nu stiu ati vazut vreun arab cum scrie??? de la dreapta la stanga de jos in sus...aveam acelasi sentiment...ca ea mergea cu spatele, la fel cum un arab scrie de la dreapta la stanga. ca si cum asa ar fi fost normal iar noi toti eram...doamne..cine stie ce specii de extraterestri!!!

in fine ...abia dezmeticita..desi inca mai am ceva sechele..nu cred ca o sa-mi treaca prea curand... am mers mai departe in drumul meu si cand pe o straduta laturalnica . un invalid in scaun cu rotile mi-a atras atentia cat de mult semana cu Ray Charles, ca probabil altfel nici nu m-as fi uitat la el...nu-mi place sa ma holbez asa la oamenii care au probleme, de parca as vrea sa le aflu si grupa sanguina..toti oamenii au probleme, iar uneori simpla compasiune doare...dar in fine...m-am uitat...avea un casetofon portabil ,cu casti si vorbea foarte foarte repede... cred ca am ramas cu gura cascata..."Da, aici transmisiune incheiata, ajungem la final" , " Receptie incheiata"...Cred ca m-am oprit si in loc, nu stiu sa-mi ascund mirarea... si cand m-a vazut m-a intrebat mirat..." Ce crezi ca eu am timp sa va raspund la toti, vino maine!!!" .

Inca stau si ma gandesc cum e sa fii nebun....oare o durea sau nu simti nimic, oare iti mai dai sema ca esti Tu , popescu ...ca stai pe strada Crizantemelor ca ai o nevasta cam uratica dar care face cele mai bune sarmalute in foi de vita, ca ai doi copii si un nepotel, ca erai postas si ca iti placea sa pescuiesti????? sau acum esti doar un X, separat de lume, care mergi cu spatele ca sa nu-i mai vezi pe ceilalti, ca sa te feresti de privirile lor, ca sa te aperi de cuvintele lor care se napustesc asupra ta ca o grindina in plina vara...

luni, 16 iulie 2007

nu am......."spune pe bune"...amestecatura de amestecatura:D


nu am scris o carte de bucate împreună si nici nu am citit una
nu ne-am dat cu capu de vreun loc pe care scria "loc de dat cu capu" impreuna
nu am prins niciodată un inorog împreuna
nu am arucat cu pixuri după lume pe stradă, si nici cu apa de la balcon
nu am ajutat o femeie batrana cu bagajele
Nu am cantat tare si fals impreuna
nu am papat acadele impreuna si nici nu am facut baloane din guma de mestecat sau de sapun impreuna...de ce ???
n-am fugarit gaste impreuna
nu am cumparat mere
nu am baut bere impreuna (dar se va intampla )
N-am furat din magazin impreuna si nici separat , cred, nu???
nu am impartasit impreuna sentimentul de a ramane corigent la chimie si nici de a fi intrat la aceeasi facultate
n-am inotat niciodata in martipan impreuna
n-am exterminat nici o specie de animale
nu i-am turnat spirt in cap profei de chimie si nici nu i-am dat foc apoi....
nu am fumat o tigara...si nici 2
we didin't pee on the judges
..nu am desfundat o chiuveta impreuna...
nu am inotat intr'o "mare de biti" impreuna
nu am dat foc la ceva....(casa;masina..etc)
n-am dormit pe jos impreuna
nu ne-am uitat la million dollar baby impreuna
n-am mancat papanasi impreuna
Nu am intrat in EuroPa impreuna.
Nu am mers impreuna cu trabantu`
nu am patinat impreuna
n-am baut 2 sticle de vin si stat de vb toata noaptea
n-am dat un search pe google
n-am facut copii impreuna....
Nu ne-am pus avatare impreuna.
Nu am mancat orez cu lapte din aceeasi farfurie
nu ne-am plimbat cu trenu impreuna
n-am desenat impreuna
Nu ne-am plimbat prin Dumbrava Minunata impreuna
nu am ...hmm.... mancat shaorma
cu toate ca am facut multe impreuna.. whisky n-am baut...sau am baut??? nu mai tin minte
N-am mazgalit foi impreuna
n-am spus fuck you la nimeni impreuna
nu am bocit la un film impreuna
Nu am spart farfurii impreuna
Nu am spart farfurii impreuna
nu ne-am uitat la south park impreuna si nici separat :)))(
nu am baut din acelasi pahar
nu am pierdut impreuna la concursu cu vise. we actually won.
Nu ne-am catarat in copaci impreuna
nu am jucat pool
... nu am mancat vata pe bats impreuna
nu am baut tequilla sunrise impreuna
nu ne-am dat deodata cu capu' de pereti cand am vazut ce scrie "coolorpretty"
nu am cumparat o pusculita din material sintetic in forma de oaie impreuna
n-am facut vanatai si febra musculara de la patinat impreuna
nu am mers pe luna impreuna
nu am vazut eclipsa impreuna
nu ne-am schimbat impreuna semnatura
nu am avut insomnii de la baut prea multa cola impreuna
nu ne - am nascut deodata
n-am taiat patrunjel impreuna
n-am tăiat creierul lui bush împreună, desi daca-l taiem pe rand, sufera mai mult :)))
nu am încălcat vreo lege împreună...damn it!!!
nu am mâncat împreună unde radio
N-am baut azi cioco calda in Taverna impreuna
nu ne-am indreptat parul impreuna
n-am zambit la soare impreuna
Nu am protestat impotriva Proiectului Cornu si Laptele
Nu am zis impreuna " trebuie sa traiesti in cer ca sa fii inger,nu trebuie sa gandesti la fel ca sa fii liber,nu trebuie sa fii bogat ca sa fii om...ai uitat?POTI SA DAI MAT SI CU UN PION... "
nu am spart o banca impreuna
Nu ne-a bâzâit aceeaşi muscă pe care s-o strivim apoi cu Liberatea
nu ne-a batut vantul si nu am sapat o groapa amundoi si nici unul altuia :)))

m-am nascut iarna


mi-e cald, mi-e teama sa nu-mi devina sangele prea fluid, se dilata, se dilaaaata , se dilaaaaaata...

afara soarele arde, iar eu stau si ma gandesc la zapada..la miros de zapada si la frig...vreau frig...vreau sa ma infior, sa tremur, sa-mi clantane dintii ca atunci cand aveam 7 ani si mama ma imbraca somnoroasa sa ma duc la scoala...vreau sa-mi sufle vantul puternic in par...sa-mi imprastie gandurile care de atata caldura s-au asezat ca piesele de domino , una in spatele alteia, frumusel, in sir indian...!!!!nu pot sa gandesc , pana nu primesc urmatoarea comanda!!! vreau haos si reorganizare in mintea mea...vreau zgomotul frigului....stii!!!??? senzatia aia cand simti ca-ti suiera vantul printre crengile incurcate, impaienjenite ale mintii...
vreau zapada...
stii care e gustul zapezii?? ai incercat vreodata?? e gustul unei dimineti de 25 februarie, cand te trezesti sa te duci sa iei paine si ciocolata si zapada iti scartaie sub picioare si zapada iti cade usor pe par, cand oamenii rad voiosi si aluneca pe gheata de pe trotuar, cand masinile merg incet si muncitorii arunca sare pe jos...zapada nu e sarata...nu e ca apa de mare!!!! apa de mare e sarata si are gust de alge!!! zapada are gust de cer, de nori, de vant, de copilarie, zapada nu e alba...are ce culori vrei, zapada e si ea trista, bucuroasa, jucausa, zapada e suparata...e ca si tine, cateodata nervoasa si trista...

intr-o zi de 16 iulie gandul la zapada imi face bine...mi-amintesc de un pusti obosit si transpirat care ii zicea imbufnat bunicului: " As fi vrut sa fie iarna toooooata...saptamana asta!!!"

ce ciudat....eu as fi vrut sa fie iarna toooooata viata mea.

m-am nascut iarna

duminică, 15 iulie 2007

"Mami, de ce plintesa il ubeste pe ulatu ala?nu ale si ea un plint flumos?"



de mici, noua fetelor, copilaria ne-a fost alimentata cu tot felul de basme fanteziste cu printese cu cosite galbene, care straluceau mai abitir ca soarele, care erau inchise in castele intunecate pana cand un print pe un cal alb venea si le salva, sau de Ilene Cosanzene care se indragosteau de cine nu trebuia, de zana frumaose dar sarace cAre erau furate de la casa parinteasca de cavaleri viteji..

constant ne-au fost injectate sperante feerice, iar noi vazandu-ne de pe atunci niste printese bondoace cu trene din perdele vechi, iasomie in par si rouge pe buze..asteptam zi de zi un Fat Frumos sa bata si la fereastra noastra si sa ne rapeasca...caci nu asta era soarta tuturor printeselor???

eu totdeauna am avut fascinatie pentru printesele care ieseau din tipar.Ma enervau cele care primeau totul de-a gata, primeau prea usor fericirea...m-au fascinat printesele care erau oropsite, care trebuiau sa sufere un pic..Dramatica eram de mica, fara sa-mi dau seama...si in special ma fascinau basmele in care printul, sub o vraja(groaznica, teribila, stupefianta...uaauuuu:)) era transformat in cel mai scarbos, umed si dezgustator brotac, parasit prin mlastini insalubre pana cand(culmea!!! printesa avea aici rolul de eroina salvatoare))) vreo printesa curajoasa, insusceptibila de alte boli in urma impactului, se gasea in stare sa-i dea sarutul salvator..si sa se indrepte amundoi cu pasi grabiti catre un "HAPPILY EVER AFTER"...

Era fascinant pentru mine, eu care eram cam traumatizata de broaste..cat curaj, cata putere a avut biata fata....bleah!!!!

ca sa actualizez...si sa contextualizez...si sa inchid marea paranteza pe care am vrut s-o pun...si in ziua de azi am o mare fascinatie pentru "printesele"care trebuie sa sarute broaste raioase, ba mai mult sa le tina la pieptul lor pana cand oooops!!! broscuta, si-asa fff batrana(nu-i mare paguba!!!) da ortul popii intr-un mod total sumbru...si daca printesa nu s-a umplut inca de negi de la raposata...isi va gasi un nou print cu care va incerca sa traiasca pana la adanci batraneti...sau pana cand moartea ii va mai adauhga ei inca ceva banisori in cont....

In alta categorie se afla "frumoasa si bestia"...sunt un alt cuplu celebru care ne-a bantuit copilaria..si-acum mi-amintesc de faptul ca mica fiind..eram stupefiata de videoclipul lu Meat Loaf...si nu puteam concepe asa ceva..pentru ca de mici suntem indoctrinati sa ii dam la o parte pe cei care nu sunt ca noi, pe cei urati, bolnavi, pe " decreteii" societatii. si mi-era imposibil sa cred ca o fata asa frumoasa iubeste un monstru..."Mami, de ce plintesa il ubeste pe ulatu ala? nu ale si ea un plint flumos???"....Mami de ce azi, baietii frumosi dar saraci, stau pe la colturi iar fetele ii vor doar pe monstruletii cu bani??

sâmbătă, 14 iulie 2007

teoria cifrei 3


sed frumusel la locul meu, nu stiu cum am norocul sa fie mereu la geam...si astept sa mai urce lume in tren..nu prea multa..sunt cam agorafoba(am descoperit lucrul asta de cand am pasit prima oara in Bucuresti, si simteam cum ma inghitea fluxul de la Unirii , pe la ora 16:30 cand scapa tot bucuresteanul transpirat de la munca). Asa...stau cumintica, am castile in urechi si incerc sa nu bag pe nimeni in seama, de frica babelor vorbarete, care se agata de tine din plictiseala si limbutie si nu-ti mai dau drumu din clestele intrebarilor paranoice pana ajung la destinatie. Cred ca am un har, de cum se aseaza langa mine si ma privesc 5 minute, probabil fata mea le transmite vreun mesaj (ce-o fi ,Doamne, in mintea lor???!!) si incep sa mi se destainuie..."trei copii, 7 nepoti, bucurestiul e plin de sarlatani,mama, sa ai grija..ohh bravo, mult noroc in viata, am multi bani la mine, i-am prins cu acul de siguranta in spatele buzunarului,asa ca e mai sigur, caldura mare, iar au scumpit astia trenu"...cata imprudenta din partea lor!!! dar nu...azi mi-am propus sa evit contactele vizuale, sa ma uit pe geam si sa ascult muzica linistita...si sunt 5 locuri neocupate in compartiment, care e probabilitatea sa fie iar o baba pe locul 63, vagonul 3, chiar in fata mea???in fine...intra primul cuplu..au 61 si 62...trag aer in piept si mai arunc o privire pe geam....un aurolac a rasturnat un cos de gunoi si aduna mucurile de tigara intr-un pahar de la Mc'Donalds...ma intreb ce-o face cu ele?le-o fuma asa??pentru nici un miligram de nicotina...sau o fi vreun colectionar travestit ... aiurez...de plictiseala mnintea mea o ia deseori razna...inchid ochii...e asa de liniste cu muzica mea...desi volumul a ajuns la nivelul 10 si mp3-ul tipa "Oh my God, What have i done/ All i wanted was a little fun". dintr-o data...soarele care intra in compartiment e acoperit de o silueta...nu deschid ochii, dau doar volumul incet si ascult, "aaaaa...locul63, vagonu 3 "aha aici este...si apoi cu ochii inchisi, incerc sa-mi dau seama ce varsta are "vocea" asta care deja isi urca bagajele la locul lor....hmmm sa aiba 21...22...il simt cum se aseaza..si dintr-un instinct pe care nu stiu cum de-l am ,simt cum se uita la mine...deschid ochii nu ca mi-ar pasa daca as parea o ciudata...ci doar pentru ca vreau sa-i vad chipul..si....

-"Ce statie e asta???"

-"De cate ori mai opreste trenul asta?"

-"Va rog sa prezentati biletele la control!"

-"Ati dori ceva de baut:avem suc, apa, cafea...."

Nu mai aud nimic, mintea mea se invarte, se rasuceste, creierul subcircuiteaza, mi-au transpirat palmele si incerc sa-mi adu seama cine e....vorbesc cu el deja de 45 de minute si nu-mi dau seama...e student la Medicina, are un caine First, ii place Goethe si asculta Chemical Brothers. dar nu e asta...il stiu si nu ma stie...e ceva extrasenzorial..e modul in care simteam ca se uita la mine, pe cand inecercam eu sa evit babute vorbarete..e ceva..si nu stiu ce..nu-l cunosteam inainte si totusi parca-l stiu de-o viata, imi sunt cunoscute vocea, parul ciufulit, pana si faptul ca mama lui e profesoara de franceza imi e cunoscut...

am coborat din tren..el merge mai departe...i-am dat numarul meu de telefon...dar (ce-o fi fost in capul meu???) i l-am dat cu o cifra in minus...n-am vazut niciunul..

gata asta a fost a trecut ca o boare de vant, ca un cutremur de intensitate mica...te infioara un pic, te face sa te gandesti la moarte, dar peste 2, 3 zile l-ai uitat...asa a fost l-am uitat, i-am uitat si chipul, pana si numele...nu mai stiam daca-l chema Bogdan, Andrei sau George...Creierul meu se debaraseaza foarte usor de informatiile pe care nu le considera utile..are fff mare grija de mine sa nu innebunesc...ce m-as face daca as retine toate numele persoanelor pe care le-as intalni in viata???...m-as face "Dictionar de nume proprii" :)))...

Intr-o zi veneam abatuta de la Practica de la Tvr, scarbita de sistemul comunist care inca isi mai scoate la iveala radacinile coclite, ruginite, ozxidate, ingalbenite, putrezite........si obosita pana peste cap de atat asteptat , m-am asezat pe scaun in metrou si plictisita ma uitam pe geam....pe scari un tanar cu sapca si cu skateboardu in mana inota prin marea de oameni care ieseau la suprafata ca minerii ( vedeti inca un motiv pentru care urasc eu ingesuiala, oamenii la metrou se calca unii pe altii, se imbrancesc, fiecare in speranta de a ajunge mai repede acasa, sa se aseze comod in fotoliu, pentru vreun Jose Armando viril)...si-l vad pe tanarul cu skateboardu ca in sfarsit ajunge aproape de usa cand :

"Atentie se inchid usile.Urmeaza statia..."

si metroul pleaca si el ramane pe peron bosumflat....il vad si ma vede...imi face cu mana si probabil un semn sa-l astept la statia urmatoare....dar nu cobor...nu are rost...din totdeauna am avut impresia ca lucrurile care nu sunt acolo unde esti tu si apar mereu in urma ta ca niste pasi pe nisip...(simti ca nu-s ai tai, dar de sub talpile tale ies), sunt niste lucruri care nu sunt facute sa se intample...faptul ca mereu suferim dupa ceva, ca mereu ne plangem ,este din cauza ca mereu ajungem cu intarziere la intalnirea cu sansa noastra...mereu ni se intampla ceva, uitam cheile sau pierdem un metrou sau nush...toate piedicile astea ne arata ca noi nu suntem stapani pe viitorul nostru, noi nu ne putem decide soarta si atunci cand avem in mana butonul pe care trebuie sa apasam, se intampla negresit ceva si apasam pe cel de langa el.

As fi putut sa cobor la statia urmatoare, dar am o fobie de cand sunt mica in legatura cu metroul. Mi se parea ca e un soi de labirint, si mintea me a nu putea sa conceapa ca el ar fi putut sa vina cu un urmator metrou...nu era posibil...deja intrase intr-o alta dimensiune, nu mai avea cum sa se intoarca spre mine, nu era sa fie asa..si poate ca nici nu-mi doream sa fie asa...

cine stie...daca o sa-l intalnesc si o a treia oara e un semn, e predestinat...si dupa teoria mea, cum ca in toate exista un 3, o sa se intample acest lucru...cu siguranta o sa ne mai intalnim... si cu siguranta n-o sa mai piarda si atunci metroul...

PS: O sa va tin la curent cu povestea asta...dar

NU SE STIE DACA VA URMA...

STUPID GIRLS..


Off, traim intr-o lume in care fenomenul de emancipare al femeii intra pe un taram necunoscut...pe taramul Fitelor., nu stiu cati specialisti au studiat fenomenul, desi este asa de evident incat nu mai avem cum sa respiram de ele..oare sunt rasista???? :))))

desi de vreo 19 ani si ceva am facut ochi in lumea asta parca ieri i-am deschis si parca ieri m-am dumirit si eu cum sta treaba...ca sa reusesti in viata pare-se ca trebuie sa fii blonda, sani mari si tot pachetul, , trebuie sa fii glossy, sa faci shopping in Mall si sa te plimbi cu un bolid (in dreapta neaparat) incet, ca sa te poata admira lumea in compania noii tale achizitii (de preferinta voluminos,gelat, cu portofelul burdusit si bicepsii lucrati prin sali transpirate, nu conteaza ca-ti rupe ficatii atata timp cat esti "printesa lui" si de fiecare data cand te lasa la scara blocului iti arunca un teanc de bani) .

Apoi, ca sa reusesti trebuie sa razi de fiecare data cand cineva spune ceva...nu conteaza ca te-a intrebat cand a fost Miscarea Legionara ori ca ti-a spus un banc cu Bula...tu tre' sa razi, sa fii fata de viata..

Alta conditie (vezi Victoria Beckam) este sa declari cu satisfactie ca nu ai citit nicio carte in viata ta...si ma mai pari si mandra de acest fapt...ce? n-o sa mai rasara soarele daca nu-l citesti tu pe Cioran!!! doamne fereste.

Trebuie sa fii mereu pregatita, ca o felina cambrata pentru atac....daca vezi un tip misto care trece pe langa tine...tuguiaza buzele, invalvoaie-ti parul si fa-i ochi dulci...nu conteaza ca nu te baga in seama sau ca e ocupat cu fata de langa...repetitia e mama invataturii...

Daca vrei sa reusesti...trebuie sa ai si un soi de Decalog al "Fetelor_bune_care_reusesc_in_ viata" :



1. Sa nu te uiti la baietii destepti...te-ar desfiinta din 2 vorbe....si tu nu vrei asta..

2. Sa nu te pui cu fetele destepte..s-ar putea sa ti-o iei in freza...uneori ca sa fii frumoasa trebuie sa mai ai si un dram de creier (defapt mai mereu..daca nu, esti doar o alta "Barbie", si stii, barbatii se plictisesc mereu de Barbie)

3. sa nu te incurci cu baietii frumosi..dar saraci...si faza e ca viata e ca-n filme..cei mai frumosi sunt de obicei cei mai saraci...si tu n-ai vrea sa traiesti toata viata la bloc si sa te plimbi cu Loganu, nu? fetele bune aspira la Bentley.. :))

4. Sa nu incerci sa devii mai desteapta..daca iti folosesti mai mult de 1 neuron, deja nu mai placi baietilor "buni", pentru ca ii subminezi si complexezi, iar asta ar fi oi tragedie, pentru ca s-ar opri sponsorizarea...

5. Sa nu incerci sa fii originala, daca iesi din tipar, nu mai intrii in sistemul de banda rulanta in care se afla lumea buna (aici dupa ce te-ai despartit de X, care a fost cu Y , trebuie neaparat sa-l incerci pe W, care a fost cu Z) si daca nu esti in sablon...primesti DISMISSED..

6. Sa faci toate compromisurile care ti se ivesc, sa faci tot ce ti se cere, tot ce esti pusa sa faci, sa nu vorbesti decat cand esti intrebata...NU UITA!!! pana o sa reusesti, esti doar un obiect, mutat de colo colo, dar nu te deranjeaza asta, ai scopuri precise...

7.Sa fii mereu o fata buna, nu comenta, nu pleda pentru egalitatea femeilor cu barbatii, n-are rost, in cercul in care te inavarti, barbatii sunt regii iar femeile sclavele...si unde ai vazut tu sclave care sa se revolte...ma rog nu m-astept sa-ti fi trecut Iliada prin mana si sa fi auzit tu de Briseis :)))) asa ca sa trecem peste...

8.Nu incerca sa-ti faci prietenefete destepte, pentru ca ti-0ar putea sufla pretendentii,...iti dai seama ce tragedie ar fi sa le inviti undeva, unde tu sa n-ai habar despre ce se discuta????

9.Incearca sa cunosti cat mai multi oameni, pe tine nu te intereseaza sa fie de calitate, tot ce conteaza e ca din agenda ta de 12865953639027235....8 de persoane, unul sa fie disponibil la un moment dat sa te scoata in oras...e tot ce conteaza...si daca ar mai avea si masina ar fi ideal...defapt...ooops am gresit...sa-ti faci un grup de contact pe telefon" baietii cu masina" si "baietii fara masina", ti-ar fi mult mai usor ....

10. Regula de aur...Nu te indragosti...asta ar dauna scopurilor tale...daca iti pica pata pe unul fara avere??? iti dai seama ar trebui sa muncesti toata viata, sa-i speli si sa-i calci, sa-i cresti plozii...ar fi dezastruos pentru manechiura si pielea ta fina de fetita crescuta in puf..deci, fii mereu vigilenta...dragostea nu are ce cauta in ecuatia ta...

miercuri, 4 iulie 2007

vreau vacanta inapoi...


...zic....?!!! a trecut si primul an de facultate.....soarele arde cu putere, in jur pluteste mirosul de urbe invadata de calduri, asfalt topit, masini asfixiate, batrani hipertensivi si "fete Morgana", semn ca gustam si noi din "fierbintea " incalzire globala si ca DA!! :((( este prima mea vacanta ca student.....vacanta ce nu o mai resimt la fel, nu a mai venit cu trenul din Franta, dar probabil o sa plece fff repede cu TGV-ul, nu mai are cirese la urerchi si dimineti petrecute lenes in pat cu cate o carte pana la amiaza. Nu mai are nopti pierdute si recastigate alaturi de iubi:))) si de prieteni...nu mai are... e doar inca o vacanta de vara...Nu nuNu NU ...nu trebuie sa fie asa...vreau sa-mi recapat suflul vesel, vreau sa ma plimb din nou in parc cu Maya, sa visez la Feti Frumosi, sa ma plimb cu fetele prin magazine si sa vorbim ore in sir, sa radem ca nebunele pe plaja, sa dansam pana dimineata, fara sa ne gandim la o noua zi...vreau sa iubesc cum o faceam odata, vreau sa citesc muuuuult si sa manac prajituri fara sa ma gandesc cate calorii au...vreau sa fie ca inainte...imi vreau vacanta inapoi!!!!!!!

lady diana 10 ani : tribute Wembley Stadium



















http://www.youtube.com/watch?v=dWbdSWHsbHA : ROD STEWARD : Tribute Lady Di Wembley Stadium 2007 1 iulie


Tribut pentru Lady Di




Indragita printesa a fost celebrata de 63.000 de spectatori pe Wembley.
Printesa Diana a fost celebrata duminica, la Londra, intr-un megaconcert care a adunat 63.000 de spectatori pe Stadionul Wembley. Timp de sase ore, aici s-a perindat o adevarata pleiada de staruri, dintre care Elton John a cantat atat in deschidere, cat si in final. Preferatii printesei, ca Duran Duran, Tom Jones, Rod Stewart, Take That, si-au impartit scena cu preferatii celor doi printi, ca P. Diddy, Lily Allen si Nelly Furtado. Printii William si Harry au pregatit evenimentul in memoria mamei lor, care ar fi implinit 46 de ani chiar pe 1 iulie. Transmis in 140 de tari, concertul a avut 500 de milioane de spectatori in intreaga lume. Faptul ca primele 22.500 de bilete puse in vanzare in decembrie 2006 s-au epuizat in 20 de minute arata deja de ce succes urma sa se bucure concertul. Castigurile vor fi donate pentru actiunile umanitare in care si Diana se implicase. Publicul a dansat si a plansArtistii prezenti la eveniment s-au intrecut in cantece dedicate printesei, dar si in cele preferate de spectatori. Elton John, care cantase „Candle in the Wind” la inmormantarea printesei, a interpretat acum „Your Song” in fata unei fotografii imense cu Diana. P. Diddy i-a dedicat hitul sau „I’ll Be Missing You”, iar Duran Duran au venit cu „Rio”, unul dintre preferatele lui Lady Di. Pe Tom Jones, imbracat intr-un costum albastru deschis, l-a acompaniat Joe Perry, chitaristul de la Aerosmith, impreuna cu care a cantat celebrul „Kiss”. Pe langa artistii rock, pop si hip-hop, a evoluat si Baletul National din Londra, pe care Diana il patronase. „Evenimentul ne aminteste de tot ce a iubit mama noastra in viata: muzica, dansul, actiunile caritabile, familia si prietenii”, explica Printul William, care a deschis concertul impreuna cu fratele sau, Harry. Politicieni ca Tony Blair, fostul premier britanic si Nelson Mandela, fostul presedinte sud-african, si-au prezentat omagiul prin inregistrari video. Momentul care a reusit sa impresioneze publicul pana la lacrimi a apartinut chiar printesei. Cu cantecul „Those Were the Days (Of Our Lives)”, al lui Freddy Mercury, pe fundal, spectatorii au urmarit imagini video din copilaria Dianei, prezentate in premiera: botezul si prima ei zi de nastere. AMINTIRICea mai iubita Printesa Diana a murit acum zece ani, pe 31 august, intr-un accident de masina la Paris. Moartea ei a socat Marea Britanie, dar si intreaga lume, unde Diana fusese iubita pentru actiunile umanitare. Nascuta pe 1 iulie 1961 la Norfolk, printesa avea 36 de ani cand a murit. In 1981 ea se casatorise cu Printul de Wales, Charles. Cuplul regal a avut doi copii, pe William si Harry. Chiar si dupa ce ea si Charles au divortat, Diana a fost privita de britanici ca membra a familiei regale.

marți, 3 iulie 2007




Taram...taram..tam...tam...am dat si de un al 3 lea film stropit cu putina ciocolata regizat de Katia von Garnier ,dar nu ma intrebati cum...am si eu sursele mele....si acesta este nou-nout productie 2007... si pentru cei interesati si el este ecranizare dupa o carte. Fimul vedeta despre care va vorbeam este BLOOD AND CHOCOLATE (Pasiune si Destin). Iar cartea este scrisa de Anette Curtis Klause..asa ca aveti doua variante: prima ori cititi cartea ori va faceti confortabili in fotoliu si va iutati la film, dar nu uitati ceva...ciocolataaaaaaaaa...enjoy it :)))

Distributie
Agnes Bruckner Vivian
Hugh Dancy Aiden
Olivier Martinez
Maria Dinulescu Roscata cea sexy
Olivier Martinez Gabriel
Rodica Mandache Dna. Bellagra
Tom Harper Gregor


Cu zece ani in urma, in indepartatii munti din Colorado, o tanara fata a privit neajutorata cum un grup de barbati i-a omorat familia din cauza secretului pe care aceasta il purta in sange. Ea a supravietuit ascunzandu-se in padure si transformandu-se in ceva ce urmaritorii nu ar fi putut gasi... un lup.
Acum, desi traieste la o jumatate de glob distanta, Vivian Gandillon (Agnes Bruckner) inca alearga.
Traind acum in relativa siguranta a Bucurestiului, Vivian isi petrece zilele lucrand intr-o ciocolaterie, iar noptile mergand din club in club si pazindu-se de teribilismele varului ei Rafe (Bryan Dick) si ale bandei sale de delincventi care se autointituleaza “cei cinci”. Dar numai cand alearga prin padurile din jurul orasului se simte libera... desi orice vaneaza sfarseste prin a-i scapa din gheare.
Aidan Galvin (Hugh Dancy) este un artist interesat de vechile operele de arta si relicve din Bucuresti pentru noul sau roman grafic despre varcolaci, fiinte care-si pot schimba forma din om in lup si care odinioara erau considerate divine de catre oameni.
Luptandu-se cu propriii demoni, Aidan spera sa cerceteze vietile acestor proscrisi care, crede el, au fost persecutati pana au disparut. Ei au reusit ceea ce lui ii este imposibil – transcendenta, abilitatea de a se transforma. Ceea ce nu stie el este ca varcolacii sunt foarte reali si deloc pe cale de disparitie.
Intr-o biserica parasita el ajunge fata in fata cu fabuloasa fiinta in carne si oase... Vivian.
Si alti pot avea secrete, dar niciunul nu este la fel de iesit din comun ca al ei, pentru ca Vivian este unul dintre ultimele exemplare ale speciei ei, ducand o viata periculoasa in grija si sub controlul lui Gabriel (Olivier Martinez), puternicul si carismaticul lider a uneia dintre ultimele haide de varcolaci de pe glob.
Dupa scurta lor intalnire din biserica, lui Aidan i-e imposibil sa si-o scoata pe Vivian din minte. Si nici ea nu-l poate uita. El o urmarereste, dar ea nu se poate hotari sa-i spuna adevarul si traieste cu teama ca el va afla ceea ce este ea. Daca sangereaza, ochii ei o vor trada ca este un varcolac si, ce-i mai rau, viitorul ei este predestinat. Iar Gabriel vrea s-o faca sotia lui...

passion por chocolat...UPGRADE...filme 2




Si dupa cum am promis urma si un al 2 lea film inspirat de ciocolata...acesta este un cadou pentru cei mici si cei mari...(mi-a atras atentia manualul de engleza al surorii mai mici)...so Ladies & Gentelman may i present: CHARLY & THE CHOCOLAT FACTORY (culmea...ciocolatei...ar fi ca in ambele filme Jonny Depp este actorul principal...o fi facut vreun contract cu marii producatori de ciocolata..Who knows?? )

Apeciatul regizor Tim Burton, imprima stilul sau de o imaginatie vie iubitei carti clasice a lui Roald Dahl, Charlie si Fabrica de Ciocolata, despre un excentric producator de ciocolata, Willy Wonka (JOHNNY DEPP) si Charlie Bucket (FREDDIE HIGHMORE), un baiat cu suflet bun dintr-o familie saraca, care traieste in umbra fabricii extraordinare a lui Wonka. In cele mai multe seri in familia Bucket, cina este un bol cu supa de varza diluata, pe care tanarul Charlie o imparte bucuros cu mama lui (HELENA BONHAM CARTER), cu tatal lui (NOAH TAYLOR) si cu bunicii din partea ambilor parinti. Casa lor este micuta, in ruina, rece, dar acolo domneste iubirea. In fiecare noapte, ultimul lucru pe Charlie il vede de la fereastra este fabrica imensa si adoarme visand la ce ar putea fi inauntru. Timp de aproape cincisprezece ani, nimeni nu a vazut nici macar un muncitor care sa intre sau sa iasa din fabrica, si nici nu l-a zarit pe Willy Wonka, cu toate acestea, in mod misterios, se fabrica si se transporta in magazine din intreaga lume cantitati impresionante de ciocolata. Intr-o zi, Willy Wonka face un anunt crucial. Isi va deschide fabrica sa celebra si va dezvalui „toate secretele si magia” acesteia pentru cinci copii norocosi care vor gasi bilete aurii ascunse in interiorul a cinci batoane de ciocolata Wonka alese la intamplare. Nimic nu ar bucura familia lui Charlie mai mult decat sa il vada castigand, insa sortii de izbanda sunt foarte mici, deoarece nu isi pot permite sa cumpere o ciocolata nici macar o data pe an, de ziua lui.


passion por chocolat...UPGRADE...filme




Din ciclul...ciocolata inspira , alinta, reconforteaza, sterge lacrimi (eventual si adauga cateva kg in plus) poate face parte si .."ciocolata devine muza". Asa ca am sondat CineMagia si am dat peste doua filme care au avut drept subiect dragostea oamenilor pentru ciocolata si regizorii ne-au aratat ca poate fi un liant pentru oameni...






1. Primul, este CHOCOLAT (Ciocolata cu dragoste) aflat sub deviza:



What does the chocolate do? Somehow, it seems to put people in touch with their real feelings."

si desi a aparut din 2001 ( in regia lui Lasse Hallstrom), pentru cinefilii pasionati de ciocolata, acre l-au ratat este o dulce desfatare.....



A fost odata ca niciodata”, spune vocea, iar Ciocolata cu dragoste patrunde instantaneu pe teritoriul povestilor… mai precis al fabulelor. Morala? Sa fim toleranti cu cei altfel decât noi!Un story ca o cutie de bomboane frumos ambalata in staniol si cu fundita, dar goala, iar spectatorul inghite in sec. 1959. Un satuc idilic din Franta. O femeie Vianne si fiica ei de 6 ani Anouk inchiriaza un spatiu de la amara Amande Voizin si deschid un mic magazin de dulciuri - specialitati de ciocolata -, chiar peste drum de biserica. Noile sosite in localitate sunt privite cu suspiciune de Contele Reynaud, care indeplineste si serviciile de primar si politist. Situatia se complica din momentul sosirii in sat a unei formatii, iar intre ghitaristul Roux si Vianne se dezvolta o idila…Josephine, cleptomana cu sot violent, gazduita de cofetara, e perfect personificata de actrita Lena Olin, al carei sot este insusi regizorul filmului. Alt recital e oferit de Judi Dench, alias Amande, iar intr-o scurta aparitie – Leslie Caron, la jumatate de secol distanta de splendidul film Un american la Paris. Filmul, bazat pe romanul Chocolat semnat de Joanne Harris, are in palmares foarte multe nominalizari la premii internationale: 5 Oscar, 7 BAFTA, 4 Golden Globes, 1 Ursul de Aur, 1 David di Donatello s.a. Trofeele primite din partea Guild of German Art House Cinemas, San Diego Film Critics Society si Society of Motion Picture and Television Art Directors USA.


luni, 2 iulie 2007

Passion pour Chocolat

CIOCOLATA=as defini-o prin voluptatea furata unei dupa_amiezi de iarna viscolitoare afara (si in suflet), cand stai tolanit la caldura ca o mata, cand mirosul si bucuria sarbatorilor te invaluie discret si inconfundabil....saaaaau o alta incercare, putem identifica ciocolata cu acel prieten care-ti este alaturi dupa o despartite, cand simti ca viata ta e goala fara El, cand te simti abandonat....atunci ciocolata parca iti sterge lacrimile, iti indulceste minutele care se scurg dureros. ohhh, ciocolata...

Poti sa iubesti ceva fara sa stii exact ceea ce este. Acest lucru se aplica si in cazul ciocolatei. Milioane de persone o indragesc foarte mult dar, doar cativa au idee despre locul din care provine, despre modul in care este facuta sau de faptul ca are propria sa istorie


1000. Boabe si cifre: La inceput boabele de cacao erau folosite ca forma de plata. Folosirea boabelor de cacao ca unitati de calcul fusese stabilita inaintea anului 1000. Un Zontli era egal cu 400 boabe de cacao, in timp ce 8000 boabe de cafea erau egale cu un Xiquipilli. In manuscrisele pictate gasite in Mexic un cos cu 8000 boabe de cafea reprezinta simbolul acestui numar.

1502. Columb si boabele de cacao: In al patrulea voiaj al sau in America, Columb ancoreaza pe 30 Iulie 1502 in Nicaragua si este primul european care descopera boabele de cacao. Acestea erau folosite de bastinasi ca moneda sau in prepararea unor bauturi delicioase. Dar Columb, inca in cautarea drumului pe mare catre India, nu este tocmai interesat de aceste boabe.
1513. Plata in boabe: Hernando de Oviedo y Valdez, ca membru al expeditiei Pedrarias Avila catre America, povesteste cum a cumparat un sclav pe 100 de boabe de cacao.
1528. Ciocolata in Europa: In 1528 Cortez aduce in Europa primele boabe de cacao si instrumentele necesare prepararii ciocolatei.
1609. Prima carte despre ciocolata: `LIbro en el cual se trada del chocolate`s` este titlul unei carti care apare in Mexic in 1609. Este prima carte dedicata exclusiv subiectului ciocolata.
1615. Un obicei: Printesa Spaniei, Anna de Austria, se marita cu Louis XIII si introduce la curtea franceza printre alte obiceiuri spaniole cel de a bea ciocolata.
1657. Un francez in Londra: Primul magazin de ciocolata din Londra este deschis de un francez in 1657.
1670. Soarta unui matelot: Marinarul Pedro Bravo do los Camerinos decide ca a petrecut prea mult timp pe mare in voiajele de explorare si se stabileste in Filipine unde isi petrece restul vietii plantand cacao, punand astfel baza celei mai mari plantatii din acea vreme.
1671. Un accident fericit: Se intampla ca un ajutor de bucatarie cam stangaci scapa un bol plin cu migdale pe podea. Seful, nervos, incearca sa il traga de urechi, iar acesta scapa si o lingura cu zahar fierbinte peste migdale. Ducele de Plesslis-Parslin, un renumit gurmand isi astepta desertul. In disperare de cauza, seful il serveste pe maresal cu desertul format din amestecul de migdale si zahar ars. Maresalul este deosebit de incantat si da numele acestui desert. Nu insa intreg ci, simplu `Praslin'. Din acel moment acest `dulce` a avut numeroase schimbari, incluzand si dezvoltarea moderna a termenului de `praline`.1704. Taxele pe ciocolata: Catre sfarsitul secolului al 17-lea, ciocolata isi face aparitia in Germania. Politica de restrictionare a produselor straine il conduce pe Frederick I de Prusia sa impuna taxe pe ciocolata in 1704. Oricine isi permitea un asemenea lux trebuia sa plateaca doi taleri pentru un permis special.

1720. Primii fabricanti de ciocolata: Cafenelele din Florenta si Venetia ofera clientilor o ciocolata a carei reputatie ajunge departe de granitele tarii. Fabricantii italieni de ciocolata, bine pregatiti in arta ciocolateriei, sunt bine vazuti in Franta, Germania si Elvetia.1780. Prima fabrica: Prima masina de produs ciocolata este pusa in functiune in Barcelona in 1870.

1810. Cel mai mare producator: In 1810 Venezuela era cea mai mare tara producatoare de cacao. Jumatate din productia mondiala provenea din aceasta tara, in timp ce o treime din productie este consumata de spanioli.

1819. Pionierii ciocolatei: Prima fabrica elvetiana de ciocolata este construita intr-o fosta moara, langa Vevey. Fondatorul, Francois-Louis Cailler, invata secretul comertului cu ciocolata in Italia.

1875. Ciocolata cu lapte: Dupa 8 ani de experimente, elvetianul Daniel Peter lanseaza pe piata prima ciocolata cu lapte in 1875.Reputatia ciocolatei elvetiene este intarita si astazi de numeroasele medalii obtinute la expozitiile internationale, dar mai ales de aprecierea cunoscatorilor din intreaga lume.


Dictionarul ciocolatei
Arriba

Cacaoa Arriba este cultivata preponderent in Ecuador si Columbia. Numita si Nacional, este un tip aromat de cacao cu accente florale. Spre deosebire de celelalte tipuri Forastero care sunt aspre si amarui, Arriba este una dintre cele mai rafinate varietati de cacao.

Conjare

Dupa ce boabele de cacao sunt prajite si macinate rezultand lichiorul de cacao si apoi masa de ciocolata, pasta obtinuta este rafinata in cursul unui proces lung care ii ofera o textura fina si o aroma bogata. Acest proces mecanic de frecare si framantare are loc in niste valturi uriase si permite faramitarea cristalelor de zahar si amestecarea vaniliei, untului de cacai sau a laptelui, in functie de reteta.

Finete

Masoara dimensiunea medie a particulelor de cacao din ciocolata si se exprima in microni. O ciocolata cu adevarat fina are sub 25 microni.

Grand Cru

Ciocolata produsa dintr-un singur tip de boabe de cacao, provenite dintr-o plantatie selectionata. Lecitina

Extract natural din galbenus de ou sau soia folosit ca emulsificator in ciocolata. Ajuta la pastrarea amestecului unt de cacao - zahar si creste fluiditatea ciocolatei prin reducerea vascozitatii. Lichior sau masa de cacao

Masa solida, pastoasa obtinuta din boabele de cacao, dar care nu contine alcool, in ciuda denumirii. Devine lichid doar atunci cand este incalzit. Se obtine prin macinarea boabelor de cacao.

Nougatine

Semifabricat produs din zahar caramelizat si migdale prajite si folosit ca umplutura sau capac pentru anumite sortimente de ciocolata.

Pralina

Probabil cel mai complex termen in domeniul ciocolatei datorita diferitelor sensuri care le are. Primele praline au fost migdale intregi caramelizate in zahar, numite astfel dupa Maresalul Plessis-Praslin (1598-1675), al carui bucatar le-a inventat la 1636. Dupa ce s-a pensionat, Lassagne a lansat un magazin cu praline care exista si astazi la Montargis.

Unt de cacao

Grasime vegetala natuala continuta in boabele de cacao (aproximativ 54% din greautatea unei boabe). Are o culoate alb-galbuie si este solid la temperatura camerei. Se obtine in urma prelucrarii lichiorului de cacao la presiune ridicata, dupa ce boabele au fost prajite si macinate marunt, rezultand un amestec lichid datorita continutului gras. Este folosit in cantitate redusa si in industria cosmetica si farmaceutica.