A R I P I

Pleoapele grele ma impiedica sa mai tin ochii deschisi si nu stiu prin ce sinapsa neuronala mi-e greu si sa mai gandesc coerent. nu trebuie sa inchid ochii, trebuie neaparat sa duc la bun sfarsit gandul asta, trebuie sa pun punctul de la sfarsitul randului. Mainile imi tremura de la atata taurina si cofeina introdusa in corp. da! e clar, de maine renunt la tot ce inseamna cafea, cola, energizant. o sa-mi las sistemul neevos sa se descurce. in fond e de datoria lui sa ma faca sa tin ochii deschisi, iar daca nu reuseste eu n-am nicio vina. Pleoapele mele nu asculta de mine, gandurile mele nu asculta de mine....vin si pleaca de parca intregul meu creier ar fi o casa parasita, fara sonerie si usa la intrare. Asa gandurile nici nu trebuie macar sa se mai stearga pe covorasul de la intrare. Intra, Misca, Schimba, Transforma si apoi Pleaca, Dispar ca niste aburi dintr-o cana cu ceai de menta.

Sunt un om simplu, un pamantean ca toti ceilalti, nimic nu ma deosebeste de ceilalti, dar parca uneori nici nimic nu ma poate asemana cu ei. uneori fiinta mea reneaga existenta unori reguli banale , unor stereotipuri radacinoase si greoaie si a unor clisee de-a dreptul dramatice.

Nu vreau sa accept ca toti oamenii au un numar de inmatriculare, o serie trecuta intr-un buletin si intre-un catastif cu multe fisiere (mai nou), pana acum as fi spus pagini ingalbenite ...Nu vreau sa accept ca fiecare om are un microcip prin care este asociat, deloc independent, sudordonat, chiar supus Marelui Sistem. Eu nu vreau sa am o carte de identitate cu o serie inscrisa pe ea, nu vreau sa ma gaseasca nimeni daca da un search la evidenta populatiei, nu vreau sa am un propriu cod de bare tatuat in ADN, nici un nume nu vreau macar. Vreau sa fiu libera, neconstransa de termeni sociali, de cifre, de nume, de date, de reguli, de politici, de norme, de ideologii, de orientari corectare si sanctionate, de doctrine, de clase , trepte, ierarhii, grupuri , partid...so on & so far. nu vreau sa apartin vreunei comunitati gregare, sedata cu aspiratii si vise derizorii, nu am chef sa ma supun regulilor sociale !!! VREAU sa fiu EU....sa iubesc fara sa trec pe la starea civila si sa semnez pentru viitorul meu ca si cum as incheia vreun contract. Vreau sa-mi traiesc viata utopic, diferit de tot ce e organizare si regula, pentru ca ma intriga tot ce ingradeste si obliga, tot ce promite dar nu ofera nimic, tot ce se lasa asteptat dar care nu stie sa astepte. Urasc tot ce e preconceput si prestabilit... Doar urasc, pentru ca nu am ce face.....ma supun si eu la randul meu...pentru ca am un cod numeric personal, am o stare civila, o ocupatie, o carte de munca, vreo 3 conturi Iban, vreo 2 coduri Puk si vreo 2 Pin, cateva adrese de mai, cateva parole si Id-uri, un blog si un cont pe Hi5 si restul sunt doar legaturi sociale...fie ca-s prieteni sau familie, nici nu mai conteaza de vreme ce lumea asta face legaturi intre noi doar prin nume, interese, asteptari si pretentii....sentimentele-s cantitate neglijabila deja, tind sa devina infime...nu au ce canta in ecuatie.

Dar asta nu ma impiedica sa visez, nu ma impiedica sa-mi iau aripile obosite si super-uzate de atata evadare si planare in afara realului si sa zbor deasupra tuturor frustrarilor, durerilor, neimplinirilor, esecurilor si sa le dau un mare ERASE, sa trag aer in piept si s-o iau iar si iar de la capat si cautarea unei cai mai bune, cu o portita de scapare mereu deschisa in viata asta amorfa, gelatinoasa, inca la stadiul de amfinian.