din aventurile lui Ufy, skaterul din Regie...by me

cat mai aproape...langa linia alba, inima bate mai tare acolo, vantul e mai puternic cand simti ca se apropie metroul, lumea toata se uita la mine, nu ma sperie, e doar senzatia aia ca te simti admirat dar si compatimit in acelasi timp, senzatia de a nu apartine nimanui, nici macar tie...si totusi te simti componenta din tot ce te inconjoara: moleculele de aer iti fac loc, te primesc sa fii si tu un alt sistem de molecule integrant, cimentul iti primeste rotile, nu aluneca si nici nu se misca( nici nu ar avea cum:), iar skate-bordul parca ti se lipeste de picioare...nu o sa cada si nici eu nu o sa cad...
mie imi place statia de metrou Grivita...panoul imi arata exact cate minute, secunde mai sunt pana la urmatorul tren...adrenalina nu e maxima...niciodata nu pot sa-mi dau seama daca ceva e maxim sau nu, pentru ca nu ma pot multumi niciodata cu putin.oricum cand mai am 10 secunde pana la urmatorul tren, cand deja il vad cum apare pe tunel, cand simt vibratia placii de gresia peronul si senzatia de frig care adie primprejur, pornesc. niciodata nu trebuie sa ma uit in stanga...sunt dreptaci, iar piciorul drept e baza...pedalez, pedalez si cand simt ca am viteza optima, plec..cat e un peron de metrou...nu l-am masurat 10 m? poate 20?? prea putin pentru mine, nu ma pot multumi doar cu atat. trenul trece pe langa mine, iar eu pe langa el. interesanta e fata pe care o au cei care conduc metroul, placerea mi-este amplificata cand le simt teama si groaza...ce stiu ei??doar eu stiu...atat..

data viitoare mergem la Lacul Morilor...pe dig:))