mi-e cald, mi-e teama sa nu-mi devina sangele prea fluid, se dilata, se dilaaaata , se dilaaaaaata...
afara soarele arde, iar eu stau si ma gandesc la zapada..la miros de zapada si la frig...vreau frig...vreau sa ma infior, sa tremur, sa-mi clantane dintii ca atunci cand aveam 7 ani si mama ma imbraca somnoroasa sa ma duc la scoala...vreau sa-mi sufle vantul puternic in par...sa-mi imprastie gandurile care de atata caldura s-au asezat ca piesele de domino , una in spatele alteia, frumusel, in sir indian...!!!!nu pot sa gandesc , pana nu primesc urmatoarea comanda!!! vreau haos si reorganizare in mintea mea...vreau zgomotul frigului....stii!!!??? senzatia aia cand simti ca-ti suiera vantul printre crengile incurcate, impaienjenite ale mintii...
vreau zapada...
stii care e gustul zapezii?? ai incercat vreodata?? e gustul unei dimineti de 25 februarie, cand te trezesti sa te duci sa iei paine si ciocolata si zapada iti scartaie sub picioare si zapada iti cade usor pe par, cand oamenii rad voiosi si aluneca pe gheata de pe trotuar, cand masinile merg incet si muncitorii arunca sare pe jos...zapada nu e sarata...nu e ca apa de mare!!!! apa de mare e sarata si are gust de alge!!! zapada are gust de cer, de nori, de vant, de copilarie, zapada nu e alba...are ce culori vrei, zapada e si ea trista, bucuroasa, jucausa, zapada e suparata...e ca si tine, cateodata nervoasa si trista...
intr-o zi de 16 iulie gandul la zapada imi face bine...mi-amintesc de un pusti obosit si transpirat care ii zicea imbufnat bunicului: " As fi vrut sa fie iarna toooooata...saptamana asta!!!"
ce ciudat....eu as fi vrut sa fie iarna toooooata viata mea.
m-am nascut iarna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu